Romania

2006 International Religious Freedom

<< back to 2006 reports

Released by the Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor

Constitutia contine prevederi referitoare la libertatea de religie; in general, guvernul a respectat acest drept in practica, dar unele restrictii au afectat negativ drepturile a numeroase grupuri religioase. Unele grupuri religioase minoritare au continuat sa sustina, in mod credibil, ca autoritatile guvernamentale de rang inferior le impiedica eforturile de prozelitism si se amesteca in alte activitati religioase.

In perioada inclusa in acest raport, nu au existat schimbari esentiale in ceea ce priveste respectarea libertatii de religie. Guvernul a facut, in continuare, diferenta dintre cultele recunoscute si cele nerecunoscute oficial, iar conditiile de inregistrare si recunoastere au ridicat, in continuare, probleme religiilor minoritare. Guvernul a propus un proiect de lege privind libertatea de religie care a ramas in dezbaterea Parlamentului. Numeroase organizatii neguvernamentale (ONG-uri), organizatii internationale si grupuri religioase au criticat proiectul de lege, exprimandu-si ingrijorarea ca, daca este adoptata, legea va institutionaliza discriminarea a numeroase minoritati religioase si va crea obstacole pentru multe astfel de grupuri in obtinerea recunoasterii ca religii oficiale.

Guvernul inca nu a adoptat legi care sa prevada retrocedarea catre comunitatea greco-catolica a bisericilor si proprietatilor bisericesti transferate Bisericii Ortodoxe de catre comunisti, in 1948, si nici nu si-a demonstrat intentia de a face acest lucru pana la finalul perioadei care face obiectul acestui raport.

Guvernul a inregistrat, in continuare, progrese in ceea ce priveste recunoasterea adevaratei istorii a Holocaustului din Romania, prin infiintarea Institutului “Elie Wiesel" pentru Studierea Holocaustului din Romania. Aceasta masura s-a bazat pe recomandarea unui raport publicat in 2004 de catre Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului din Romania, cunoscuta sub numele de Comisia Wiesel. De asemenea, guvernul a luat masuri suplimentare pentru introducerea in programa scolara a problematicii referitoare la rolul Romaniei in Holocaust, iar in octombrie 2005 a publicat primul manual despre Holocaustul din Romania. Unele grupuri religioase au continuat sa se planga de lungile intarzieri in procesul de eliberare a autorizatiilor de constructie care, sustineau acestea, erau cauzate de statutul lor de grupuri minoritare. Desi procesul de retrocedare a proprietatilor religioase a fost, in continuare, lent, unele cladiri importante au fost retrocedate cultelor dupa adoptarea legii proprietatii in iulie 2005.

In februarie 2006, Guvernul a aprobat regulamente noi legate de asistenta religioasa din penitenciare, care permit tuturor grupurilor religioase accesul liber in inchisori. Relatiile dintre diferitele grupuri religioase sunt, in general, amiabile; cu toate acestea, au existat incidente in care Biserica Ortodoxa Romana a fost ostila fata de bisericile non-ortodoxe si a criticat prozelitizmul protestantilor, neo-protestantilor si al altor grupuri religioase. In general, Biserica Ortodoxa a impiedicat, in continuare, retrocedarea bisericilor greco-catolice pe care le-a primit de la stat dupa desfiintarea Bisericii Greco-Catolice de catre comunisti, in 1948.

Guvernul Statelor Unite poarta discutii despre libertatea de religie impreuna cu Guvernul Romaniei, inclusiv la cel mai inalt nivel politic, ca parte a politicii generale de promovare a drepturilor omului. Pe parcursul anului, Ambasada Statelor Unite si-a exprimat, in mod continuu, ingrijorarea fata de componentele discriminatorii ale proiectului de lege privind libertatea de religie, inclusiv primului ministru, parlamentarilor si Ministerului Culturii si Cultelor. De asemenea, ambasada a discutat, in continuare, cu diferiti oficiali despre esecul Guvernului in ceea ce priveste retrocedarea completa a proprietatilor religioase, inclusiv a bisericilor greco-catolice. Ambasada a sponsorizat numeroase evenimente legate de libertatea de religie, inclusiv conferinte cu invitati din Statele Unite si un program de comunicare activa cu diferite grupuri religioase. De asemenea, Ambasada a sprijinit semnificativ eforturile Guvernului de a recunoaste adevarata istorie a Holocaustului din Romania, incluzand aici implementarea recomandarilor raportului Comisiei Wiesel din anul 2004, pregatirea profesorilor pentru a preda istoria Holocaustului din Romania, precum si comemorarea Zilei Nationale a Holocaustului. Ambasada a incurajat, in continuare, guvernul si liderii religiosi sa respecte pe deplin libertatea de religie.

Sectiunea I. Demografia religioasa

Tara are o suprafata totala de aproximativ 237.500 km2 si o populatie de aproximativ 21,7 milioane de locuitori. Biserica Ortodoxa Romana a fost religia predominanta. Guvernul recunoaste, in mod oficial, 18 religii: Biserica Ortodoxa Romana, Episcopia Ortodoxa Sarba din Timisoara (care a facut parte, initial, din Biserica Ortodoxa), Biserica Romano-Catolica, Biserica Greco-Catolica, Biserica Crestin Ortodoxa de Rit Vechi, Biserica Reformata (Protestanta), Biserica Crestin Evanghelica, Biserica Evanghelica Romana, Biserica Evanghelica de Confesie Augustina, Biserica Evanghelica Luterana – Sinodul Prezbiterian, Biserica Unitariana, Biserica Baptista, Biserica Penticostala, Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Biserica Armeana, Iudaismul, Islamismul si Martorii lui Iehova (recunoscuta pentru prima data ca religie in 2003). Membrii altor culte au putut practica in deplina libertate, dar nu au beneficiat de diferite forme de sprijin din partea statului.

Potrivit recensamantului din martie 2002, Biserica Ortodoxa Romana (inclusiv Episcopia Ortodoxa Sarba din Timisoara) avea 18.817.975 membri (86,8% din populatie). Biserica Romano-Catolica avea 1.026.429 membri. Biserica Greco-Catolica avea 191.556 membri, desi aceasta cifra a fost disputata de Biserica Greco-Catolica, care sustinea ca au existat numeroase nereguli, cum ar fi faptul ca cei care completau chestionarele au refuzat sa bifeze apartenenta greco-catolica si au inscris automat apartenenta ortodoxa, ceea ce a condus la un rezultat inexact. Biserica Greco-Catolica a estimat, in 2003, ca numarul adeptilor sai este de peste 790.000 de membri (greco-catolicii au fost membri ai Bisericii Ortodoxe Romane care, in 1697, au acceptat principiile necesare unirii Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolica, dar acestia continua sa respecte multe precepte si traditii ortodoxe).

Biserica Crestina de Rit Vechi avea 38.147 membri, Biserica Protestanta Reformata avea 701.077 membri. Biserica Crestin Evanghelica avea 44.476 membri. Biserica Evanghelica Romana avea 18.178 membri. Biserica Evanghelica de Confesie Augustina avea 8.716 membri. Biserica Evanghelica Luterana – Sinodul Prezbiterian avea 27.112 membri. Biserica Unitariana din Romania avea 66.944 membri. Biserica Baptista avea 126.639 membri. Biserica lui Dumnezeu Apostolica (Biserica Penticostala) avea 324.462 membri. Biserica Adventista de Ziua a Saptea avea 93.670 membri. Biserica Armeana avea 687 membri. Potrivit recensamantului din 2002, figurau 6.075 evrei, Federatia Comunitatilor Evreiesti afirmand ca are aproximativ 10.200 membri. Musulmanii romani, in cea mai mare parte turci si tatari, erau in numar de 67.257. Grupurile neguvernamentale au estimat ca alti 30.000 de musulmani locuiau in Romania in calitate de rezidenti de alta cetatenie. Martorii lui Iehova care, la momentul realizarii recensamantului, nu aveau statutul legal de religie recunoscuta, numara aproximativ 80.000 de membri si asociati. Potrivit aceluiasi recensamint, numarul ateilor era de 8.524 si existau 12.825 persoane fara nici o afiliere religioasa.

Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte ("Secretariatul"), majoritatea religiilor au avut adepti in toata tara, dar unele comunitati religioase au fost concentrate in anumite regiuni. Membrii Bisericii de Rit Vechi (lipovenii) se aflau in Moldova si Dobrogea. Majoritatea musulmanilor se afla in partea de sud-est a tarii, in Dobrogea, langa Bulgaria si in zona de coasta a Marii Negre. Majoritatea greco-catolicilor era in Transilvania, dar au existat greco-catolici si in Bucuresti si in regiunile Banat si Crisana. Credinciosii protestanti si catolici erau localizati in principal in Transilvania, dar multi dintre acestia se aflau si in judetul Bacau. Etnicii ucraineni ortodocsi sau greco-catolici se aflau, in mare parte, in zona de nord-vest a tarii. Etnicii sarbi ortodocsi se aflau in Banat. Armenii erau concentrati in Moldova si in sud. Membrii Bisericilor Reformate Protestante, Romano-Catolice si Unitariane din Transilvania erau, aproape toti, de etnie maghiara.

Potrivit unor surse publicate, Credinta Baha’I, Familia (Copiii lui Dumnezeu), Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma (Mormoni), Biserica Unificarii, Biserica Metodista, Biserica Presbiteriana, Meditatia Transcedentala, Hare Krishna si Budismul Zen erau culte active in tara; cu toate acestea, nu au fost recunoscute oficial.

Potrivit unui sondaj de opinie realizat in aprilie 2006 la nivel national de catre Institutul National pentru Studii de Opinie si Marketing (INSOMAR), 6% din subiecti au declarat ca se duc la biserica de cateva ori pe saptamana; 22% participa la slujba o data pe saptamana; 23% de cateva ori pe luna; 34% numai de Craciun si de Pasti; 12% participa la slujbe religioase cel mult o data pe an; iar 3% din cei chestionati au afirmat ca nu se duc deloc la biserica. Un alt studiu realizat in aprilie 2006 de Grupul de Studii Sociale a indicat faptul ca 85% din subiecti au declarat ca biserica este institutia in care au cea mai mare incredere.

Sectiunea II. Statutul libertatii de religie

Cadrul legal/politic

Desi Constitutia garanteaza libertatea de religie, guvernul exercita o influenta considerabila asupra vietii religioase, prin legi si decrete. Biserica Ortodoxa exercita o influenta substantiala, prin rolul sau dominant in randul unei mari parti a populatiei si a guvernantilor. Conditiile de inregistrare si recunoastere impuse de guvern continua sa afecteze minoritatile religioase. Mai multe grupuri religioase minoritare au continuat sa sustina, in mod credibil, ca oficiali de rang inferior din guvern si din clerul ortodox roman le-au impiedicat eforturile de prozelitism si s-au amestecat in alte activitati religioase.

Decretul 177/1948 din timpul regimului comunist ramane legea de baza care guverneaza cultele religioase si care permite un control considerabil din partea statului asupra vietii religioase. Tehnic vorbind, doar cateva articole ale acestei legi au fost abrogate in mod oficial; totusi, potrivit Secretariatului, multe dintre articolele legii au devenit nule in practica prin intermediul Constitutiei si al unei serii de decrete guvernamentale. Desi mai multe culte si asociatii religioase au confirmat faptul ca articolele care stipuleaza amestecul statului sau controlul acestuia asupra vietii si activitatilor religioase nu au fost puse in practica, astfel de prevederi exista inca in legislatie.

Guvernul impune grupurilor religioase sa se inregistreze. Nu exista proceduri clare pentru inregistrarea grupurilor religioase ca religii. Dupa 1990, Guvernul a refuzat sa recunoasca cateva grupuri religioase. Numarul total al religiilor recunoscute ramane scazut. In baza Decretului din 1948, Guvernul a recunoscut 14 religii, la care s-au adaugat apoi Biserica Greco-Catolica (1989) si Martorii lui Iehova (2003). Biserica Evanghelica Romana si Biserica Crestin Evanghelica erau, initial, recunoscute ca o singura religie, dar au fost impartite in doua religii; de asemenea, Episcopia Ortodoxa Sarba din Timisoara a fost recunoscuta separat de Biserica Ortodoxa. In total au fost recunoscute oficial 18 religii. Religiile recunoscute pot primi sprijin de la stat si au dreptul de a infiinta scoli, de a preda religia in scolile publice, de a primi fonduri guvernamentale pentru constructia de biserici, de a plati salarii clerului din fonduri guvernamentale si de a subventiona cheltuielile locative ale clerului, de a difuza programe religioase la televiziune si radio, de a solicita licente pentru frecvente de emisie si de a beneficia de scutiri de impozite.

Guvernul inregistreaza grupurile religioase pe care nu le recunoaste fie ca fundatii religioase si de caritate, fie ca asociatii culturale, un statut care nu le garanteaza aceleasi drepturi ca unei religii recunoscute. Grupurile religioase sunt inregistrate in baza unui decret guvernamental din anul 2000 privind asociatiile si fundatiile, devenit Legea nr. 246 din iulie 2005, si care a abrogat Legea 21/1924, eliminand majoritatea obstacolelor birocratice din procesul de inregistrare, incluzand aici cerintele privind numarul minim de membri necesar stabilirii de asociatii sau fundatii religioase si cele privind aprobarea obligatorie de catre Secretariat. O ordonanta din 2003, care reintroducea aprobarea obligatorie de catre Secretariat privind inregistrarea asociatiilor religioase, a fost abrogata in iulie 2005. Prin urmare, grupurile religioase nu mai aveau nevoie de aprobarea Secretariatului pentru a se inregistra in calitate de asociatii sau fundatii religioase.

Numarul adeptilor fiecarei religii recunoscute in recensamantul din 2002 determina fondurile primite de la stat. Religia Ortodoxa Romana primeste cea mai mare parte din sustinerea financiara a guvernului. Mai mult, liderii religiosi ortodocsi s-au aflat, in general, la loc de frunte in cadrul unor evenimente oficiale. In 2005, Guvernul a acordat Bisericii Ortodoxe asistenta financiara pentru lucrari de constructie si reparatie in valoare de aproximativ 9,2 milioane de dolari (271.139 milioane de lei vechi). Guvernul a alocat aproximativ 432.500 de dolari (12.793 milioane de lei vechi) Bisericii Romano-Catolice, in jur de 273.000 de dolari (8.075 milioane de lei vechi) Bisericii Greco-Catolice, si aproximativ 365.500 de dolari (10.815 milioane de lei vechi) Bisericii Reformate. In primul trimestru al anului 2006, Guvernul a alocat aproximativ 3,5 milioane de dolari (104.340 milioane de lei vechi) Bisericii Ortodoxe, 73.000 de dolari (2.160 milioane de lei vechi) Bisericii Romano-Catolice, aproape 10.000 de dolari (300 milioane de lei vechi) Bisericii Greco-Catolice, si aproximativ 150.000 de dolari (4.410 milioane de lei vechi) Bisericii Reformate.

Legea privind drepturile strainilor, revizuita in 2003, a introdus o viza de sedere indelungata pentru activitati religioase. Pentru acest tip de viza sunt necesare aprobarea Ministerului Culturii si Cultelor, dovada ca solicitantii reprezinta o organizatie religioasa recunoscuta legal in tara, asigurari medicale si prezentarea cazierului judiciar. Legea nu mai limiteaza prelungirea vizelor la sase luni, schimbare considerata drept pozitiva de majoritatea grupurilor religioase. Desi legea prevede prelungirea vizei cu cel mult cinci ani, Martorii lui Iehova s-au plans, in continuare, ca misionarii lor au primit o prelungire de numai doi ani, si chiar si de un an, fara nicio explicatie. Biserica Baptista a semnalat, si ea, ca misionarii ei care nu aveau cetatenie nici americana, nici europeana, au primit vize pentru maximum un an. Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma s-a plans, de asemenea, de cerintele inconsistente si de taxele ridicate de obtinere sau reinnoire a vizei. Exista penalitati pentru orice strain care sta fara viza, dar astfel de penalitati nu par sa aiba legatura cu activitatile religioase. Secretariatul a declarat ca a recomandat aprobarea a 924 de vize si prelungiri de vize pentru lucratori in 2005 si a inca 230 in primele patru luni ale anului 2006.

In februarie 2005, un decret guvernamental a eliminat necesitatea autorizatiilor de constructie pentru lacasele de cult, emise de catre o comisie nationala speciala; in schimb, sunt necesare numai autorizatii locale, ca in cazul oricarei constructii. Cu toate acestea, religiile minoritare au semnalat, in continuare, o opozitie nejustificata a autoritatilor locale in ceea ce priveste eliberarea unor astfel de autorizatii pentru religiile minoritare.

Guvernul nu a adoptat o noua lege a cultelor, care sa inlocuiasca legislatia din perioada comunista. Parlamentul a dezbatut, in continuare, un proiect de lege privind libertatea de religie sponsorizat de guvern si introdus in septembrie 2005. Desi se pare ca este o imbunatatire fata de propunerile anterioare, societatea civila si organizatiile internationale, cum ar fi Comisia de la Venetia a Consiliului Europei, au criticat limitarile acestuia. Guvernul nu s-a consultat cu religiile nerecunoscute in privinta proiectului de lege. Din cele 18 religii recunoscute care au fost consultate de catre Guvern, Biserica Greco-Catolica si Martorii lui Iehova au refuzat, inca de la inceput, sa sprijine proiectul de lege, in timp ce Biserica Baptista si-a retras sprijinul dupa ce amendamentele propuse de aceasta au fost excluse din text. Comisia Statelor Unite privind Securitatea si Cooperarea in Europa (Comisia Helsinki) si-a exprimat, de asemenea, ingrijorarea. Proiectul de lege impune un prag numeric ridicat de 0,1% din populatie – aproximativ 22.000 de persoane – pentru a fi eligibile pentru statutul de religie, un numar pe care nici chiar unele dintre religiile recunoscute nu il au. Mai mult, religiile minoritare trebuie sa astepte timp de 12 ani pentru a fi eligibile pentru statutul preferential de religie. Organizatiile societatii civile au recomandat eliminarea ambelor cerinte. In decembrie 2005, Camera Superioara a Parlamentului a amanat dezbaterea proiectului de lege si, in final, a aprobat legea implicit, fara dezbateri sau amendamente. La finalul perioadei care face obiectului acestui raport, Camera Deputatilor din Parlamentul Romaniei astepta recomandarile comisiei juridice si cea de drepturile omului inainte de a organiza dezbateri pe marginea proiectului de lege. Potrivit relatarilor presei, comisia juridica si cea de drepturile omului au votat in favoarea unui amendament propus de unul dintre membrii acestora, care ar penaliza "prozelitismul agresiv" al grupurilor religioase sau al diferitelor persoane cu amenzi sau cu inchisoarea pe o perioada de 6 luni pana la 3 ani.

Grupurile religioase minoritare au declarat, in continuare, ca oficialii guvernamentali si parlamentari au fost mai cooperanti decat cei locali. In perioada care face obiectul acestui raport, Secretariatul, in parteneriat cu organizatia neguvernamentala independenta "Constiinta si Libertate", a sponsorizat simpozioane pe diferite teme legate de libertatea de religie. Printre subiectele abordate au fost relatia dintre biserica si stat, precum si asistenta sociala a bisericilor; astfel de simpozioane au avut loc la Bucuresti (in septembrie 2005) si la Iasi (in octombrie 2005). De asemenea, Secretariatul a avut, in mod regulat, intrevederi cu reprezentanti ai grupurilor religioase si a participat la sedintele forurilor de conducere ale unor culte religioase. Pe 30 aprilie 2006, Secretariatul a fost prezent la ceremonia organizata de Biserica Greco-Catolica cu ocazia promovarii la statutul de mare arhiepiscopie de catre Sfantul Scaun. Potrivit Secretariatului, Guvernul si-a continuat eforturile de mediere si eliminare a tensiunilor dintre Biserica Ortodoxa si cea Greco-Catolica din unele zone.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), infiintat pentru a combate discriminarea de orice fel (inclusiv pe motive religioase), a primit 14 plangeri de discriminare pe motive religioase in 2005 si inca 6 in prima jumatate a anului 2006.

Craciunul si Pastele ortodox sunt sarbatori nationale. Membrii celorlalte religii recunoscute, care sarbatoresc Pastele la o data diferita, au dreptul, prin lege, la o sarbatoare suplimentara. Uneori, liderii religiosi au si roluri politice. Numerosi lideri ortodocsi, in special, au aparitii publice alaturi de personalitati politice proeminente, iar mesajele religioase contin adeseori promisiuni sau obiective politice, sprijinind anumite pozitii politice.

Majoritatea oamenilor politici a criticat, in continuare, in mod public, antisemitismul, rasismul si xenofobia, precum si incercarile de negare a Holocaustului din Romania. Pe 10 octombrie 2005, Presedintele Traian Basescu a subliniat, in discursul sau rostit cu ocazia Zilei Nationale de Comemorare a Holocaustului, necesitatea ca Romania sa recunoasca adevarata istorie a Holocaustului din tara si sa "isi recunoasca propriile greseli". In timpul unei conferinte organizate pe 23 ianuarie 2006 pentru a comemora progromul de la Bucuresti din 1941, Presedintele Basescu a subliniat necesitatea de a "prezenta tinerei generatii realitatea acelor vremuri". In aprilie 2006, Parlamentul a abrogat un decret, emis in 2002, semnat ulterior de Presedinte si transformat in lege, cu privire la combaterea antisemitismului si la interzicerea organizatiilor fasciste, rasiste si xenofobe. Anterior, Presedintele retrimisese legea nesemnata in Parlament, in octombrie 2005, pentru a se asigura ca definitia din textul legii referitoare la Holocaust include persecutarea romilor, pe langa cea a evreilor.

Cele mai multe strazi care purtau numele Maresalului Antonescu, lider pro-nazist din timpul celui de-al doilea razboi mondial, au primit alte denumiri. Cluj-Napoca a schimbat denumirea unei astfel de strazi in 2004, iar Targu Mures a facut acest lucru in octombrie 2005, dupa ce ONG-ul pentru drepturile omului Liga Pro Europa a facut presiuni constante asupra primarului orasului. O alta astfel de strada a existat, in continuare, in Campulung Muscel.

In 2003, Guvernul a infiintat Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului din Romania, condusa de Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel, si alcatuita din 30 de istorici romani si straini. Obiectivul comisiei a fost acela de a analiza istoria Holocaustului din Romania, cu scopul de a identifica evenimentele care au avut loc in timpul Holocaustului si de a disemina concluziile atat in tara, cat si in strainatate. Organizarea comisiei – cunoscuta sub numele de Comisia Wiesel – s-a facut in urma declaratiilor publice, facute la inceputul anului 2003, de catre presedintele de atunci, Ion Iliescu, care a minimalizat Holocaustul din Romania, precum si de fostul ministru al informatiilor, Vasile Dancu, care a negat Holocaustul din Romania. Ulterior, Iliescu a afirmat ca declaratiile sale au fost intelese gresit, iar Guvernul a infiintat si sprijinit comisia. In 2004, Comisia Wiesel si-a prezentat raportul. Iliescu a apreciat echilibrul si obiectivitatea raportului, a acceptat concluziile acestuia in mod public si a subliniat necesitatea ca Romania sa se impace cu trecutul ei. Printre recomandarile Comisiei Wiesel se numara: revenirea Guvernului asupra reabilitarii anterioare a criminalilor de razboi nazisti; stabilirea unei Zile Nationale de Comemorare a Holocaustului; construirea unui memorial si a unui muzeu national al Holocaustului la Bucuresti si aplicarea legislatiei prin care negarea Holocaustului constituie un delict. De asemenea, Comisia a recomandat, printre altele, includerea completa a istoriei exacte a Holocaustului in programa si manualele scolare.

In august 2005, Guvernul si-a anuntat intentia de a construi un memorial al Holocaustului la Bucuresti, iar in ianuarie 2006 a lansat un concurs de proiecte pentru acest memorial. Tot in august 2005, Guvernul a infiintat Institutul National Elie Wiesel pentru Studierea Holocaustului din Romania, inaugurat oficial pe 10 octombrie 2005.

Guvernul a inregistrat unele progrese in eforturile de extindere a educatiei in scolile publice cu privire la adevarata istorie a Holocaustului din Romania. Guvernul a continuat un program de educare asupra Holocaustului, introdus la Colegiul National de Aparare, in 2002. De asemenea, profesorii au predat despre Holocaust in timpul orelor de istorie, in cadrul capitolului despre cel de-al doilea razboi mondial, in clasele a saptea si a unsprezecea. Situatia evreilor romani in perioada 1940-1944 a fost predata ca parte a cursului de Cultura si Civilizatie din clasa a 12-a. In octombrie 2005, Guvernul a publicat primul manual standardizat despre Holocaust si despre istoria evreilor din Romania, folosit pentru un curs optional oferit elevilor din clasa a 11-a din intreaga tara, in anul scolar 2005-2006; 330 de grupuri de liceeni au ales acest curs in timpul anului, iar Ministerul Educatiei a distribuit in scoli 255 de exemplare ale manualului. A doua editie a manualului se afla in curs de publicare. Cu toate acestea, Guvernul nu a implementat niciun plan pentru a stipula obligativitatea acestui curs pentru toate liceele de stat. Cursul optional a fost oferit, pentru prima data, in anul scolar 2004-2005, in cadrul a 200 de licee, dar fara ca un manual standardizat sa existe la acea vreme.

Holocaustul din Romania este mentionat explicit, pentru prima oara, in programa scolara pentru clasa a zecea, adoptata in 2004 si implementata in anul scolar 2005-2006. Potrivit Ministerului Educatiei, descrierea Holocaustului romanesc s-a predat in conformitate cu recomandarile Comisiei Wiesel. De asemenea, Guvernul a infiintat o asociatie a profesorilor in Bacau precum si centre la universitatile din Cluj, Bucuresti, Iasi si Craiova pentru a pregati, anual, 100 de profesori de istorie care sa predea despre Holocaust. In 2005, Ministerul Educatiei a aprobat un nou curs de predare a Holocaustului (cu durata de 110 ore) propus de directorul asociatiei profesorilor din Bacau. Toate centrele au inceput sa predea acest curs in anul scolar 2005-2006. De asemenea, profesorii au urmat cursuri de pregatire in cadrul unor programe organizate in comun de Ministerul Educatiei, Institutul Yad Vashem, Centrul de Documentare Evreiasca Contemporana (Paris) si de Muzeul Holocaustului din Washington.

In martie 2006, Ministerul Educatiei a facut public, pe internet, un ghid de predare pentru a-i ajuta pe cei 327 de profesori din intreaga tara care predau cursuri despre Holocaust. Ghidul a fost tradus dupa un document redactat de Grupul Operativ pentru Cooperare Internationala in Domeniul Educatiei, Comemorarii si Cercetarii despre Holocaust, din care Romania face parte din 2004. De asemenea, Ministerul Educatiei si-a anuntat intentia de a distribui profesorilor 15.000 de exemplare ale acestui ghid. In perioada care face obiectul acestui raport, Ministerul Educatiei a distribuit in scoli 26.200 de carti care sa fie folosite drept materiale suplimentare in predarea Holocaustului; de asemenea, a distribuit 750 de exemplare ale raportului Comisiei Wiesel si 900 de CD/DVD-uri cu un film despre Holocaustul din Romania. Cu toate acestea, s-a semnalat faptul ca numarul de carti a fost insuficient. Ministerul Educatiei a continuat sa sponsorizeze seminarii internationale pe tema Holocaustului, precum si predarea istoriei acestuia. Un conferentiar de la Yad Vashem a organizate doua seminarii la Bucuresti, in mai 2006, pentru formarea profesorilor. De asemenea, Guvernul a alocat fonduri in valoare de 83.000 de dolari (2,45 miliarde de lei vechi) pentru a sponsoriza o conferinta organizata in iunie 2006, la Iasi, de catre Institutul National pentru Studierea Holocaustului, penru a comemora victimele progromului de la Iasi, din 1941.

In 2004, Serviciul de Informatii Externe a semnat un acord cu Muzeul Memorial al Holocaustului, din Statele Unite, pentru a permite accesul la arhivele sale, in scopul studierii Holocaustului.

In mai 2004, in conformitate cu recomandarile Comisiei Wiesel, Guvernul a stabilit Ziua Nationala a Comemorarii Holocaustului, marcata anual pe 9 octombrie sau in jurul acestei date care marcheaza prima deportare a evreilor din sudul Bucovinei in Transnistria. In 2004, Guvernul a comemorat aceasta zi pentru prima data. Pe 9 octombrie 2005, Romania a marcat, timp de doua zile, cea de-a doua Zi Nationala de Comemorare a Holocaustului, prin intermediul diferitelor manifestari organizate in cateva orase, incluzand aici pe cea oganizata de Presedintele Basescu la Palatul Cotroceni. Manifestarile – cele mai multe organizate in scolile locale – au beneficiat de participarea diferitilor oficiali si demnitari cheie, inclusiv presedintele, primul ministru si ministrul afacerilor externe.

In 2004, presedintele de atunci, Ion Iliescu, a acordat cea mai inalta distinctie, Ordinul Steaua Romaniei, lui Corneliu Vadim Tudor, liderul partidului nationalist extremist Romania Mare (PRM), cunoscut pentru numeroasele sale comentarii xenofobe si antisemite. De asemenea, Iliescu a decorat cu prestigioasa medalie “Serviciul Credincios" un binecunoscut negator al Holocaustului, Gheorge Buzatu, vice-presedinte al PRM. Decorarea acestor persoane a generat un val de proteste. Elie Wiesel si-a anuntat decizia de a renunta la distinctia pe care a primit-o de la Presedintele Iliescu in 2002, declarand ca “nu poate apartine unui grup din care face parte si Vadim Tudor". Fara nici o legatura cu acesta, un grup de 15 jurnalisti de la Radio Europa Libera a hotarat se returneze medaliile primite tot de la presedintele Iliescu. In martie 2005, Presedintele Traian Basescu a creat noi comitete onorifice pentru acordarea decoratiilor in Romania, care au autoritatea de a revizui toate medaliile acordate anterior. Pana in prezent, medaliile acordate liderilor PRM nu au fost retrase.

In aprilie 2006, Centrul Simon Wiesenthal, in Raportul Anual privind Statutul Investigatiilor si Condamnarilor Criminalilor de Razboi Nazisti, din anul 2005, a introdus Guvernul la categoria "esecuri totale". Aceasta categorie mentioneaza statele care au refuzat, in principiu, sa judece criminali de razboi nazisti suspecti, in ciuda probelor clare ca astfel de persoane locuiau pe teritoriul acestora. In mai 2006, Centrul Simon Wiesenthal a criticat statul pentru amanarile in investigarea a patru cazuri de criminali de razboi romani. Centrul adusese anterior acesti patru suspecti in atentia Guvernului, ca parte a operatiunii "Ultima sansa" a Centrului, cu scopul de a descoperi sustinatorii nepedepsiti ai Holocaustului.

In 2002, Parlamentul a adoptat o serie de legi care puteau bloca intoarcerea in Romania a romanilor care au luat parte la crimele de razboi naziste si care au parasit Romania in timpul sau dupa cel de-al doilea razboi mondial. Printre acestia se numara si persoane care au mintit cu privire la participarea lor in astfel de atrocitati, pentru a obtine cetatenia in alte tari, in special Statele Unite. Ambasada Statelor Unite si alte oficialitati americane si-a exprimat ingrijorarea cu privire la aceasta legislatie, precum si la refuzul de a accepta intoarcerea criminalilor de razboi, declarand ca acest lucru reprezinta un esec al Romaniei in recunoasterea participarii cetatenilor ei in Holocaust si in asumarea responsabilitatii oficiale.

Guvernul Romaniei nu a luat nici o masura prin care sa anuleze hotararea Curtii Supreme de Justitie, din 1997, care prevedea reabilitarea a doi criminali de razboi, Col. Radu Dinulescu si Col. Gheorghe Petrescu, care fusesera condamnati pentru complicitate directa in activitati asociate cu Holocaustul din Romania.

Restrictii ale libertatii de religie

Nu exista nici o lege care sa interzica prozelitismul, dar autoritatile nu ofera o explicatie clara in ce priveste activitatile care reprezinta prozelitism. Desi prozelitismul este protejat prin lege, mai multe grupuri religioase minoritare, care includ atat religii recunoscute, cat si nerecunoscute, au inaintat plangeri credibile potrivit carora oficiali de rang inferior ai guvernului sau ai clerului ortodox roman le-au impiedicat eforturile de prozelitism, s-au amestecat in activitatile lor religioase sau le-au supus discriminarii si in alte moduri, pe perioada inclusa in acest raport.

Putini politicieni au sustinut proiecte de lege sau masuri care sa se opuna Bisericii Ortodoxe. Autoritatile locale tind sa fie tolerante, dar au existat incidente in care acestea au fost supuse presiunii sau intimidarii de catre clerul ortodox. In unele cazuri, politia locala si autoritatile administrative au sprijinit in mod tacit campanii (unele incluzand si intimidare fizica) impotriva prozelitismului grupurilor religioase non-ortodoxe.

Reprezentantii grupurilor religioase care au dorit sa fie recunoscute dupa 1990 au sustinut ca procesul de inregistrare a fost arbitrar si influentat ilegal de catre Biserica Ortodoxa Romana si ca nu au primit instructiuni clare in ceea ce priveste cerintele de inregistrare. Organizatia Credinciosilor Ortodocsi de Rit Vechi, Miscarea Adventista pentru Reforma, Credinta Baha’i si Mormonii sunt unele dintre grupurile religioase care au incercat, fara succes, sa se inregistreze ca religii dupa 1990. Liderii locali ai Credintei Baha'i au declarat, din nou, ca in perioada care face obiectul acestui raport, nu au mai incercat sa se inregistreze, deoarece oficialii guvernamentali le-au spus ca statutul grupului nu poate fi schimbat in baza legislatiei existente. A fost nevoie de trei ani pana cand Ministerul Culturii si Cultelor a recunoscut Martorii lui Iehova, in baza unei hotarari judecatoresti din anul 2000. Mormonii au declarat ca, in perioada care face obiectul acestui raport, grupul a incercat in mod repetat, fara succes, sa discute aceasta problema cu oficiali guvernamentali in domeniu. Unul dintre motivele invocate de Secretariat drept explicatie pentru imposibilitatea de a inregistra noi religii a fost ca recunoasterea necesita un decret emis de Prezidiul Marii Adunari Nationale, o institutie din epoca comunista care nu mai exista. Din moment ce nu a mai fost adoptata o alta legisltatie in acest sens, Secretariatul a afirmat ca inregistrarea religiilor noi nu este posibila. Numeroase grupuri religioase minoritare au subliniat faptul ca propunerea de lege tot nu ar oferi ocazia noilor organizatii de a se inregistra, dat fiind pragul foarte mare impus de proiectul de lege.

Religiile nerecunoscute nu primesc ajutor financiar din partea statului, cu exceptia impozitelor limitate si a scutirilor de taxe de import, si nu au permisiunea de a se implica in activitati generatoare de profit.

Desi, din februarie 2005, nu mai este necesara aprobarea unei comisii nationale pentru constructia de lacase de cult, religiile minoritare au inregistrat, in continuare, dificultati in obtinerea autorizatiilor de constructie la nivel local. De exemplu, Martorii lui Iehova au semnalat faptul ca, in unele localitati, primarii si consiliile locale le-au blocat planurile de constructie a lacaselor de cult, conditionand autorizatiile, in mod ilegal, de acordul vecinilor din zona sau sustinand ca numai anumite tipuri de constructii pot fi realizate intr-un anumit cartier.

In Calarasi, judetul Calarasi, Martorii lui Iehova au obtinut o hotarare judecatoreasca in decembrie 2005, dupa ce autoritatile locale au impiedicat constructia unui lacas de cult in august 2004, dar primaria a facut recurs. In Odorheiu Secuiesc, judetul Covasna, consiliul local nu a aplicat o hotarare judecatoreasca din decembrie 2005 in favoarea Martorilor lui Iehova. In Bistrita, congregatia Martorilor lui Iehova a incercat sa obtina o autorizatie de constructie inca din 2004 si, in ciuda unei hotarari judecatoresti in favoarea lor, primaria nu a emis autorizatia. In Targoviste, judetul Dambovita, Martorii lui Iehova au incercat sa obtina o autorizatie de constructie timp de cativa ani, insa fara succes. In februarie 2006, dupa ce acestia au obtinut o hotarare judecatoreasca in favoarea lor, in noiembrie 2005, primaria din Targoviste a emis, intr-un final, autorizatia de constructie. In Panciu, judetul Vrancea, si Bals, judetul Olt, primaria a eliberat, intr-un final, autorizatii de constructie in perioada care face obiectul acestui raport, dupa ce Martorii lui Iehova au apelat la instanta judecatoreasca si au cerut, in mod repetat, astfel de autorizatii. Si alte religii au intampinat astfel de dificultati. Biserica Adventista de Ziua a Saptea din Carlibaba, judetul Suceava, nu a putut obtine autorizatia de constructie a unei biserici, dupa achizitionarea terenului in anul 2000. Primarul a refuzat sa elibereze autorizatia pe motiv ca numarul de credinciosi este insuficient pentru a justifica o biserica. Biserica Baptista a raportat si ea astfel de cazuri; in Insuratei, judetul Braila, autoritatile locale au refuzat, in mod repetat, sa elibereze o autorizatie de constructie, pe motiv ca numarul de credinciosi baptisti este prea mic si ca este nevoie de referendum pe aceasta tema. Autoritatile centrale nu au raspuns la plangerile Bisericii Baptiste. Biserica Greco-Catolica a semnalat refuzul unor autoritati locale de a elibera autorizatii de constructie in Pesceana, judetul Valcea, si Sapanta, judetul Maramures.

Legea nu interzice si nici nu pedepseste intrunirile pentru activitati religioase pasnice. Totusi, mai multe grupuri religioase minoritare s-au plans de faptul ca autoritatile locale si preotii ortodocsi au impiedicat desfasurarea activitatilor religioase, chiar si atunci cand grupurilor respective li se emisesera autorizatii in acest sens. Biserica Adventista de Ziua a Saptea a raportat dificultati in obtinerea de aprobari pentru folosirea salilor publice in vederea activitatilor religioase, in urma presiunilor facute de preotii ortodocsi. Chiar si atunci cand au inchiriat sali publice, in numeroase ocazii, membrii Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea si ai celei Baptiste au fost fortati sa isi intrerupa sau sa isi anuleze programele religioase. Pe 20 noiembrie 2005, in Dobridor, judetul Dolj, un preot ortodox a indemnat localnicii sa ameninte reprezentantii Biserii Adventiste de Ziua a Saptea cu represalii in cazul in care nu inceteaza prozelitismul. Cativa politisti au fost trimisi sa participe la adunarile religioase si sa detensioneze situatia. Dupa implicarea primarului in discutiile fructuoase, nu au mai avut loc incidente. In perioada 2-4 august 2005, in timpul unor lecturi religioase sponsorizate de Biserica Baptista intr-o sala inchiriata in Babeni, judetul Valcea, patru preoti ortodocsi au incercat sa impiedice oamenii sa intre in sala si sa intrerupa programul, in ciuda aprobarii inchirierii salii de catre primarie. In Saliste, judetul Sibiu, dupa ce Martorii lui Iehova au depus o serie de plangeri de atitudini discriminatorii manifestate de autoritatile locale, problema a fost rezolvata in perioada la care se refera acest raport, odata cu incetarea comportamentelor discriminatorii. De asemenea, Martorii lui Iehova au castigat un proces impotriva primariei din Saliste, care percepea taxe pentru lacasele de cult ale Martorilor lui Iehova, in ciuda statutului de religie al grupului. Cu toate acestea, primaria putea face recurs. In Baia Mare, judetul Maramures, primaria a cerut retroactiv plata de impozite impuse inainte de 2003, anul in care Martorii lui Iehova au obtinut statutul de religie oficiala. Martorii lui Iehova au luat masuri legale impotriva primariei, din moment ce, potrivit unei hotarari judecatoresti, fusese religie inca din anul 2000. Procesul era in derulare la finalul perioadei la care se refera acest raport. Potrivit semnalarilor Martorilor lui Iehova, in ianuarie 2006, tribunalul din Dragasani, judetul Valcea, a respins, pe motive religioase, recursul unui membru al acestei religii in cadrul unui proces de divort. Unul dintre motivele invocate de tribunal pentru respingerea recursului a fost acela al convingerilor religioase ale reclamantului.

O comunitate de ceangai romano-catolici – grup etnic care vorbeste un dialect unguresc – s-a plans, in continuare, de faptul ca nu a putut tine slujbe religioase in limba materna din cauza opozitiei exprimate de Episcopia Romano-Catolica din Iasi, care coopereaza indeaproape cu Biserica Ortodoxa. In august 2005, comunitatea de ceangai a depus o plangere la CNCD care, pe 27 octombrie 2005, a hotarat ca interzicerea slujbelor religioase in limba materna este o restrictie a libertatii de religie. In decembrie 2005, Episcopia a atacat decizia CNCD in instanta, iar cazul se afla in derulare la finalul perioadei la care se refera acest raport.

Guvernul permite, dar nu stabileste ca obligatorie, educatia religioasa in scolile publice. Participarea la aceste cursuri este optionala. Doar cele 18 religii recunoscute au dreptul de a tine cursuri religioase in scolile publice. Desi legea permite instruirea potrivit credintei parintilor elevului, unele grupuri religioase minoritare recunoscute se plang ca nu au putut organiza cursuri potrivit credintei lor in scolile publice. Astfel de cazuri au fost, in continuare, semnalate de Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Biserica Greco-Catolica, Biserica Baptista si Martorii lui Iehova. Potrivit grupurilor minoritare religioase, inspectorii locali de religie sunt, de obicei, preoti ortodocsi care refuza acreditarea profesorilor de alte religii. Potrivit semnalarilor Bisericii Greco-Catolice, unii directori de scoli au refuzat accesul in scoli al profesorilor de religie greco-catolica. Si Biserica Baptista a semnalat un astfel de caz la Tecuci, judetul Galati. Profesorii de religie au voie sa predea doar elevilor de aceeasi credinta religioasa. Cu toate acestea, grupurile minoritare religioase, inclusiv Biserica Greco-Catolica, au afirmat in mod credibil ca au existat cazuri in care copiii au fost obligati sa participe la cursuri de religie ortodoxa, asa cum s-a intamplat, in mod repetat, cu eparhia greco-catolica din Oradea. Biserica Baptista s-a plans ca unele scoli publice au obligat, indirect, elevii care apartin acestei credinte sa participe la ore de religie ortodoxa in scolile in care nu se predau ore de religie baptista. Potrivit reprezentantilor Bisericii Baptiste, orele de religie ortodoxa au fost programate intentionat in jurul pranzului pentru ca elevii baptisti sa fie obligati sa participe, intrucat nu puteau sa plece de la scoala mai devreme. De asemenea, Biserica Baptista a semnalat faptul ca unii directori de scoli au refuzat sa organizeze ore de religie baptista chiar si in zonele in care exista un numar mare de baptisti, judetele Vaslui si Braila. In acelasi timp, Biserica Baptista a semnalat cazuri – cum ar fi cel de la Hotar, judetul Bihor – in care conducerea scolii a incercat sa faca presiuni asupra elevilor baptisti sa-si schimbe religia. Biserica Adventista de Ziua a Saptea s-a plans, in continuare, de faptul ca, din anul 2002, Inspectoratul Scolar Judetean Cluj a eliminat din programa scolara doua din cele trei ore de religie adventista solicitate, desi existau suficienti elevi pentru trei ore. Mai mult, Biserica Baptista a semnalat, in continuare, faptul ca, la unele festivitati organizate de scoli publice, toti elevii, indiferent de apartenenta lor religioasa, trebuie sa participe la slujbe religioase ortodoxe. Acelasi lucru a fost semnalat si in cazul armatei.

Pana in februarie 2006, doar religiile recunoscute aveau dreptul sa acorde asistenta religioasa detinutilor; regulile privind organizarea asistentei religioase in penitenciare interzic prozelitismul. Preotul inchisorii (intotdeauna un preot ortodox) coordoneaza asistenta religioasa in penitenciare. Unele ONG-uri au semnalat faptul ca prizonerii au fost presati sa nu isi schimbe religia si ca, in numeroase cazuri, preotii ortodocsi participau la intalnirile dintre detinuti si reprezentantii altor religii. Grupurile religioase minoritare recunoscute, inclusiv Martorii lui Iehova si Biserica Adventista de Ziua a Saptea, au declarat ca preotii ortodocsi le-au refuzat accesul in unele penitenciare. Preotul ortodox al inchisorii a refuzat accesul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea la penitenciarul din Gherla, judetul Cluj; de asemenea, accesul a fost refuzat si in penitenciarul din Aiud, judetul Alba.

In august 2005, ca reactie la o plangere depusa de ONG-ul Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania-Comitetul Helsinki, CNCD a conchis ca dispozitiile legale privind clerul militar si acordul dintre Ministerul Justitiei si Biserica Ortodoxa Romana privind asistenta religioasa din penitenciare discrimineaza religiile minoritare prin faptul ca acorda un rol privilegiat Bisericii Ortodoxe. CNCD a recomandat Ministerului Justiei sa elimine dispozitiile discriminatorii din lege.

Pe 17 februarie 2006, Ministerul Justitiei a schimbat regulamentele privind asistenta religioasa in centre de detentie. Noile regulamente prevad accesul nerestrictionat al religiilor recunoscute si al asociatiilor religioase la orice tip de centru de detentie, chiar daca asistenta acestora nu este solicitata in mod expres. Potrivit noilor regulamente, Administratia Nationala a Penitenciarelor (ANP) poate interzice accesul reprezentantilor unui grup religios numai daca poate furniza probe solide in sprijinul afirmatiei ca prezenta grupului religios respectiv pune in pericol securitatea centrului de detentie. De asemenea, regulamentele interzic orice amestec al conducerii penitenciarelor in programele religioase si interzic prezenta reprezentantilor conducerii la intalnirile dintre detinuti si reprezentantii oricarei culte. Distribuirea de publicatii religioase nu poate fi supusa niciunei restrictii. Reprezentantii penitenciarelor responsabili cu asistenta religioasa nu ar trebui sa fie preoti sau reprezentanti ai vreunei culte. Cu toate acestea, noile regulamente nu au fost aplicate in mod uniform, atunci cand Martorii lui Iehova au cerut ANP accesul la penitenciarul din Baia Mare, judetul Maramures. In martie 2006, ANP a cerut unui grup sa semneze un acord de cooperare cu penitenciarul si sa ofere detalii privind programele de asistenta religioasa inainte de a i se permite accesul. Dupa ce Martorii lui Iehova au depus inca o cerere de acces in aprilie, subliniind faptul ca noua legislatie permite accesul neconditionat la penitenciare, in luna mai ANP a permis misionarilor Martorilor lui Iehova sa intre in penitenciarul din Baia Mare fara alte prevederi suplimentare.

Religiile recunoscute au dreptul prin lege sa aiba cler militar pregatit pentru a oferi asistenta religioasa recrutilor. Totusi, potrivit minoritatilor religioase, cu exceptia a doi reprezentanti ai Bisericii Catolice si Aliantei Evanghelice, clerul militar este alcatuit doar din preoti ortodocsi. Presa a semnalat faptul ca, in septembrie 2005, primaria Bucuresti a aprobat, in mod ilegal, unei firme de constructii o autorizatie de constructie a unei cladiri de 19 etaje in imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice "Sfantul Iosif", monument istoric din centrul Bucurestiului. Presa a sustinut existenta unui posibil caz de coruptie sau nepotism al autoritatilor bucurestene. Mai mult, dupa inceperea constructiei, in mai 2006, Sfantul Scaun si Arhiepiscopia Metropolitana Romano-Catolica au facut declaratii publice prin care protestau impotriva deciziei de a permite constructia unei cladiri imense care, sustineau acestea, ar afecta fundatia catedralei. Peste 1.000 de membri ai Bisericii Romano-Catolice au organizat proteste de strada impotriva constructiei. In mai 2006, Biserica Ortodoxa a facut o declaratie publica prin care impartasea ingrijorarea Bisericii Romano-Catolice. De asemenea, presa a semnalat faptul ca o cladire imensa construita de aceeasi firma langa Biserica Armeneasca din Bucuresti a distrus iremediabil structura acelei biserici.

Unele ONG-uri si grupuri religioase au semnalat faptul ca cererile de eliberare a cartii de identitate includ o sectiune care cere completarea apartenentei religioase a solicitantului. Acestea si-au exprimat ingrijorarea ca datele colectate pot fi folosite in mod discriminatoriu impotriva credinciosilor ne-ortodocsi. Miscarea pentru Integrare Spirituala in Absolut (MISA), o organizatie yoga, s-a plans de persecutie, abuz si discriminare de catre autoritati fata de opiniile si credintele lor spirituale. Membrii acesteia au sustinut, de asemenea, ca organizatia face obiectul unei campanii media negative. In decembrie 2005, liderul miscarii a primit azil politic in Suedia pe motiv ca este hartuit. Unele grupuri religioase s-au plans ca Consiliul National al Audio-Vizualului a ingreunat achizionarea de licente pentru transmisii religioase.

Religiile minoritare s-au plans de lipsa unor dispozitii privind accesul gratuit al grupurilor religioase la presa detinuta de stat. Credinta Baha'i s-a plans ca ziarele au refuzat in mod sistematic sa publice articole platite, chiar si intr-un caz in care a fost semnat un contract, Credinta Baha'i platind taxele respective.

In numeroase cazuri, minoritatile religioase nu au reusit sa reintre in posesia proprietatilor, in ciuda retrocedarii prin aceste decrete. Multe proprietati retrocedate prin decret adapostesc birouri guvernamentale, scoli, spitale sau institutii culturale care ar trebui mutate, iar procesele si protestele actualilor posesori au intarziat retrocedarea catre proprietarii de drept.

In iulie 2005, a intrat in vigoare noua legislatie privind imbunatatirea procesului de retrocedare a proprietatilor. Legea a clarificat si simplificat procedurile de retrocedare a proprietatilor, a extins acceptiunea retrocedarii, a stabilit noi termene limita de depunere a cererilor si noi amenzi pentru oficialii care impedica procesul de retrocedare si a creat un fond al proprietatii in valoare de 4 miliarde de dolari (117.884 miliarde de lei vechi) pentru plata de despagubiri catre fostii proprietari ale caror proprietati nu au putut fi restituite in natura. Aceste dispozitii au rezolvat unele impedimente in procesul de retrocedare din legislatia anterioara, criticate de culte, cum ar fi neretrocedarea terenurilor pe care se gaseau cladiri demolate si neacordarea de compensatii.

Desi cele mai multe cazuri de retrocedare a proprietatilor religioase au ramas nesolutionate, ritmul retrocedarilor a crescut usor in perioada la care se refera acest raport, ca rezultat al noii legislatii. In numeroase cazuri, autoritatile locale au refuzat sa predea proprietati retrocedate de care erau interesate autoritatile judetene sau cele locale si au atacat in instanta deciziile Comisiei Speciale pentru Retrocedari. Au existat numeroase plangeri conform carora autoritatile locale au amanat incontinuu furnizarea de informatii catre Comisia Speciala pentru Retrocedari privind proprietatile revendicate, obstructionand astfel procesul de retrocedare, in ciuda amenzilor prevazute de noua legislatie pentru astfel de intarzieri. Cu toate acestea, Biroul de Retrocedare a Proprietatilor a semnalat, la finalul perioadei de raportare, faptul ca autoritatile locale au imbunatatit procesul de furnizare de informatii. Numarul cererilor de retrocedare depuse de culte a crescut, din cauza prelungirii cu sase luni a termenului limita pentru depunerea cererilor, pana la 25 ianuarie 2006. Procesul de acordare a compensatiilor nu incepuse pana la 30 iunie 2006.

Legea 501/2002 ar trebui sa se refere la retrocedarea tuturor proprietatilor bisericesti. Cladirile folosite de institutii publice (cum ar fi muzee, scoli si spitale) raman in continuare chiriasilor pe o perioada de trei sau cinci ani, in functie de institutiile publice, timp in care acestia au obligatia de a plati chirie bisericilor. Majoritatea proprietatilor bisericesti intra in aceasta categorie. Totusi, aceasta lege nu se refera la problema distincta si delicata a bisericilor greco-catolice, care au fost confiscate in timpul regimului comunist, in 1948, si transferate Bisericii Ortodoxe. Legislatia din iulie 2005 a amanat, din nou, solutionarea problemei, dispunand ca diferitele cazuri sa fie tratate separat. Pana la termenul limita initial, 2 martie 2003, cultele au depus 7.568 de cereri de retrocedare in conformitate cu Legea 501; pana la termenul limita prelungit, la finele anului 2005, numarul a crescut la 14.716, dupa cum urmeaza: Biserica Ortodoxa, 2.215; Biserica Romano-Catolica, 1.203; Biserica Greco-Catolica, 6.723; Biserica Reformata, 1.208; Comunitatea Evreiasca, 1.918; Biserica Evanghelica, 1.147; alte culte, 303. Comisia Speciala pentru Retrocedari si-a inceput activitatea in 2003 si, pana la finele perioadei de raportare, a retrocedat 1.592 de cladiri. 855 de cladiri au fost retrocedate in perioada la care se refera acest raport, un numar cu mult mai mare in comparatie cu anii trecuti.

Au existat cateva proprietati foarte importante care au fost retrocedate in perioada la care se refera acest raport. De exemplu, in decembrie 2005, Guvernul a retrocedat Bisericii Evanghelice cladirile bine-cunoscutului Muzeu Brukenthal din judetul Sibiu, precum si colectiile de arta ale muzeului.

Biserica Greco-Catolica era al doilea mare cult (aproximativ 1,5 milioane de adepti dintr-o populatie de aproximativ 15 milioane) in 1948, cand autoritatile comuniste l-au scos in afara legii si au dictat fuziunea fortata cu Biserica Ortodoxa Romana. In perioada in care a fost interzisa, Biserica Greco-Catolica avea in proprietate peste 2.600 de biserici si manastiri, care au fost confiscate de stat si apoi date Bisericii Ortodoxe, impreuna cu alte facilitati. Alte proprietati ale Bisericii Greco-Catolice, cum ar fi cladiri si terenuri agricole, au devenit proprietate de stat.

Dupa 1989, Biserica Greco-Catolica – care are putine lacase de cult – a primit mai putin de 200 de biserici de la Biserica Ortodoxa. Numerosi adepti au fost, in continuare, nevoiti sa tina slujbe in locuri publice – peste 200 de cazuri, potrivit rapoartelor Bisericii Greco-Catolice. In Sisesti, judetul Mehedinti, slujbele au fost tinute in aer liber. In 1992, guvernul a adoptat un decret care lista 80 de proprietati, care nu erau lacase de cult, detinute de Biserica Greco-Catolica si care urmau sa fie retrocedate. Dupa retrocedarea a 60-65 de proprietati, majoritatea numai pe hartie, nu s-au mai inregistrat progrese. Cele mai importante cladiri, inclusiv trei scoli din Cluj, nu au fost retrocedate. Separat de aceasta chestiune, Biserica Greco-Catolica a acuzat primaria Bucuresti ca a blocat retrocedarea uneia dintre cele 80 de proprietati.

Unii preoti ortodocsi, ai caror familii fusesera initial greco-catolice, s-a convertit din nou la greco-catolicism dupa 1989, aducand parohiile si bisericile inapoi in sanul Bisericii Greco-Catolice. La inceputul anilor ’90, arhiepiscopul ortodox de Timisoara, Nicolae Corneanu, a restituit Bisericii Greco-Catolice aproximativ 50 de biserici din dioceza sa care apartineau Bisericii Greco-Catolice, inclusiv catedrala din Lugoj. Cu toate acestea, din cauza actiunilor lui, arhiepiscopul a fost criticat de Sfantul Sinod Ortodox si de ceilalti clerici, iar unii dintre acestia s-au opus oricarui tip de dialog intre cele doua culte. Relatiile dintre Biserica Greco-Catolica si Arhiepiscopia Ortodoxa din Timisoara au fost, in continuare, amicale si cooperante. Episcopia Ortodoxa din Caransebes a avut, in continuare, dialoguri similare pozitive cu Biserica Greco-Catolica.

Cu toate acestea, majoritatea liderilor ortodocsi s-a opus si a amanat retrocedarea bisericilor greco-catolicilor. Biserica Greco-Catolica a eparhiei Lugoj s-a plans ca Episcopia Ortodoxa din Arad, Ienopole si Halmagiu nu a respectat un angajamant de a intra intr-un dialog cu Biserica Greco-Catolica. De asemenea, Episcopul de Arad, Ienopole si Halmagiu nu a fost de acord cu o propunere a Bisericii Greco-Catolice de a tine slujbe religioase alternativ in biserici care apartinusera greco-catolicilor. La finele perioadei la care se refera acest raport, Episcopia Ortodoxa nu retrocedase nicio biserica greco-catolicilor. In perioada 1 iulie 2005-aprilie 2006, Biserica Greco-Catolica a recuperat numai cinci biserici, ca si anul trecut.

Un decret guvernamental din 1990 a cerut crearea unui comitet mixt ortodox si greco-catolic, la nivel national, pentru a rezolva situatia fostelor biserici greco-catolice. Comitetul s-a intrunit, pentru prima oara, in 1998, a avut trei intalniri in 1999, reunindu-se apoi anual, dupa anul 2000, dar Biserica Ortodoxa a rezistat eforturilor de a rezolva problema in cadrul acestui forum. Tribunalele au refuzat, in multe cazuri, sa ia in considerare procesele prin care greco-catolicii cereau retrocedarea bisericilor, facand referire la decretul din 1990 prin care se instituia comitetul mixt pentru rezolvarea problemei. In iunie 2005, Parlamentul a adoptat ca lege un decret din 2004 prin care greco-catolicii puteau recurge la instanta judecatoreasca ori de cate ori esueaza dialogul bilateral cu Biserica Ortodoxa privind retrocedarea bisericilor. Initial, Parlamentul a respins decretul, dar l-a adoptat dupa ce presedintele a refuzat sa semneze respingerea acestuia.

Pe 20 noiembrie 2005, dupa interventia primului ministru si a ministrului culturii si cultelor, Biserica Ortodoxa a retrocedat o catedrala din centrul Oradei Bisericii Greco-Catolice; cu toate acestea, in ciuda promisiunii Patriarhului Ortodox de a retroceda o alta catedrala importanta, din Gherla, judetul Cluj, si o biserica din Bucuresti, Biserica Greco-Catolica nu primise aceste biserici pana la finele perioadei la care se refera acest raport.

Din lista initiala de 2.600 de biserici confiscate, Biserica Greco-Catolica a redus numarul de solicitari la mai putin de 300. Potrivit rapoartelor acesteia, doar 16 biserici au fost retrocedate, ca rezultat al intalnirilor comitetului mixt. Retrocedarea bisericilor existente este importanta pentru ambele parti, deoarece este posibil ca localnicii sa se duca la biserica, chiar daca aceasta este greco-catolica sau ortodoxa. Astfel, miza este reprezentata de numarul de membri si de impartirea fondurilor pentru culte alocate de stat.

Din 2004, comitetul mixt si-a incheiat, practic, activitatea, dupa ce Biserica Ortodoxa si-a exprimat nemultumirea fata de reactia Biserici Greco-Catolice ca urmare a unei scrisori care incuraja dialogul in detrimentul actiunilor in instanta. Cele doua biserici nu au reluat dialogul prin intermediul acestui comitet pana la finele perioadei la care face referire acest raport.

In ciuda dorintei exprimate de dialog, Biserica Ortodoxa a demolat biserici greco-catolice sub diferite pretexte. Biserici greco-catolice – unele declarate monumente istorice – au fost demolate in Vadu Izei, judetul Maramures; Baisoara, judetul Cluj; Smig, judetul Sibiu; Tritenii de Jos, judetul Cluj; Craiova, judetul Dolj; Valea Larga, judetul Mures; Bont, judetul Cluj; Calarasi, judetul Cluj; Solona, judetul Salaj si Urca, judetul Cluj. O alta biserica a fost demolata fara autorizatie in Ungheni, judetul Mures. Aici, Biserica Ortodoxa a continuat constructia unei noi biserici in jurul bisericii greco-catolice.

Pe 9 mai 2006, in Taga, judetul Cluj, membrii Bisericii Ortodoxe au demolat, peste noapte, o biserica greco-catolica aflata intr-o stare deplorabila, in ciuda unui ordin al guvernului prin care se interzicea demolarea acesteia sau constructia unei noi biserici. La momentul demolarii, intre biserica greco-catolica si cea ortodoxa exista un proces pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra bisericii respective. Preotul ortodox din Taga a primit o amenda in valoare de aproximativ 350 de dolari (10 milioane de lei vechi) pentru aceasta demolare ilegala. Membrii bisericii ortodoxe din Taga construiau o noua biserica in acelasi loc, in timpul perioadei de raportare. In urma plangerilor inaintate de greco-catolici, lucrarile de constructie a noii biserici ortodoxe au fost oprite in iunie 2006. De asemenea, Biserica Greco-Catolica s-a plans la Presedintie referitor la distrugerea bisericii.

In Belotint, judetul Arad, o biserica greco-catolica in ruina a fost si ea in pericol de a fi demolata, dupa ce Biserica Ortodoxa a refuzat, in mod sistematic, sa o retrocedeze greco-catolicilor.

In Nicula, judetul Cluj, Biserica Ortodoxa a continuat constructia unei biserici in apropierea celebrei Manastiri Greco-Catolice de la Nicula, in ciuda unui ordin judecatoresc de incetare a lucrarilor de constructie. Procesul privind dreptul de proprietate a bisericii a evoluat lent din momentul initierii acestuia, in anul 2001. Pe 15 august 2005, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla a trimis o scrisoare primului ministru prin care ii solicita interventia pentru a pastra Manastirea Nicula. Episcopul greco-catolic nu a primit niciun raspuns din partea premierului pana la finele perioadei la care se refera prezentul raport. Un caz similar a fost semnalat in Orastie, judetul Hunedoara, unde Biserica Ortodoxa a inceput constructia unei cladiri in apropierea fostei biserici greco-catolice, aparent cu intentia de a o demola pe aceasta din urma. De-a lungul anilor, Biserica Ortodoxa a respins, in mod repetat, solicitarile greco-catolicilor de a tine slujbe alternativ in peste 230 de localitati.

In baza legii 501/2002, Comisia Speciala pentru Retrocedarea Proprietatilor Bisericesti a retrocedat Bisericii Greco-Catolice, pana in prezent, 318 din cele 6.723 de proprietati solicitate. 33 dintre acestea au fost retrocedate in perioada 1 iulie 2005-30 iunie 2006.

In aprilie 2005, credinciosii greco-catolici din Romania si din strainatate au redistribuit un memoriu, adresat in 2002 autoritatilor statului, prin care semnalau discriminarea impotriva bisericii lor si prin care solicitau retrocedarea bisericilor greco-catolice si a altor proprietati confiscate in timpul regimului comunist. Singura reactie a autoritatilor romane a venit din partea Secretariatului de Stat pentru Culte, care a trimis o scrisoare autorilor memoriului, in care se spunea ca problema bisericilor greco-catolice este una complexa si delicata si ca stabilirea comisiei de dialog a fost o solutie inteleapta.

Autoritatile locale si centrale au ignorat scrisorile si apelurile trimise de episcopii si preotii greco-catolici de-a lungul anilor, prin care se semnala discriminarea impotriva Bisericii Greco-Catolice. De asemenea, autoritatile nu au raspuns protestelor de strada ale greco-catolicilor. Numeroase procese deschise de Biserica Greco-Catolica au fost, in continuare, amanate de instantele judecatoresti, adeseori blocate de recursurile constante ale Bisericii Ortodoxe. De exemplu, in noiembrie 2005, in urma unui proces care a durat 15 ani, Curtea de Apel a decis in favoarea Bisericii Greco-Catolice, in incercarea acesteia de a recastiga o biserica importanta din Bucuresti. Biserica Ortodoxa a facut recurs, dar Inalta Curte de Casatie si Justitie l-a respins pe 15 iunie 2006. De asemenea, Biserica Greco-Catolica a trimis cazul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), care nu emisese nicio hotarare pana la finele perioadei la care face referire acest raport. Biserici istorice maghiare, atat romano-catolice cat si protestante (reformate, evanghelice si unitariene) au primit un numar redus de proprietati de la guvern. Bisericile acestor culte au fost inchise, dar nu au fost luate de regimul comunist; totusi, regimul comunist a confiscat multe dintre proprietatile laice ale acestor grupuri, care sunt folosite in continuare ca scoli publice, muzee, biblioteci, oficii postale si camine studentesti.

Aproximativ 80% din cladirile confiscate bisericilor maghiare sunt folosite in interes public (scoli, spitale sau muzee). Din cele aproximativ 3.000 de cladiri confiscate de regimul comunist bisericilor maghiare, doar 33 au fost retrocedate prin decrete guvernamentale, intre 1996 si 2000. Cu toate acestea, bisericile maghiare nu au putut intra in posesia tuturor bisericilor confiscate, din cauza proceselor si a opozitiei locatarilor actuali. In cazul Bibliotecii Batthyanaeum, Biserica Romano-Catolica nu a reusit sa obtina retrocedarea cladirii, in ciuda unei hotarari judecatoresti favorabile din 2003, obtinuta dupa un proces care a durat 5 ani. Biserica a inaintat o plangere la CEDO imediat dupa emiterea hotararii judecatoresti, iar cazul se afla inca in derulare. Biserica Romano-Catolica a inaintat o plangere Ministrului Culturii si Cultelor, in iarna 2005, care insa nu a primit niciun raspuns. In perioada la care face referire acest raport, Biserica Romano-Catolica si Comisia Speciala pentru Retrocedari au inceput discutiile privind solutionarea retrocedarii cladirii inainte ca CEDO sa ia o decizie in acest caz. Palatul episcopului romano-catolic din Oradea a fost retrocedat partial, in conformitate cu un acord intre un muzeu local, actualul utilizator, si Episcopia Romano-Catolica. Muzeul a fost inchis pe perioada la care se face referire in acest raport, iar in noiembrie 2005, Biserica Romano-Catolica a primit inca trei sali; cu toate acestea, retrocedarea restului cladirii a fost, in continuare, blocata de mutarea lenta a patrimoniului muzeului in noua locatie. In baza legii 501/2002, Comisia Speciala pentru Retrocedari a retrocedat bisericilor maghiare, in principiu, 583 din cele aproximativ 2.700 de cladiri revendicate, 195 dintre acestea fiind retrocedate in perioada la care se refera acest raport.

Cu toate acestea, bisericile maghiare nu au intrat in posesia fizica a multora dintre aceste proprietati. Primarul orasului Cluj-Napoca si presedinte al unuia dintre partidele din coalitia aflata la guvernare s-a opus retrocedarii a trei cladiri catre Biserica Unitariana; biserica ar fi trebuit sa primeasca aceste cladiri in decembrie 2004, in baza legii privind proprietatile religioase. Primaria a atacat hotararile in instanta, care a decis in favoarea Bisericii Unitariene. Biserica Unitariana a intrat in posesia partiala a uneia dintre cladiri si astepta eliberarea documentelor juridice pentru celelalte doua.

Comunitatea evreiasca a primit 42 de cladiri prin decret guvernamental. Dintre acestea, comunitatea a intrat in posesia, partiala sau deplina, a 36 de cladiri. In multe cazuri, retrocedarea a fost intarziata din cauza proceselor. Comunitatea a putut revendica terenuri doar in Iasi, unde a primit 15 loturi de teren (ale fostelor sinagogi si scoli) intre 1999 si 2000, precum si alte trei loturi in perioada la care se refera acest raport. Cu toate acestea, 18 solicitari de terenuri ale comunitatii evreiesti au ramas nesolutionate la Iasi, inclusiv cea referitoare la o bucata de pamant care, desi a fost revendicata de comunitatea evreiasca in 1998, a fost impartita si distribuita altor persoane, de catre prefect. In acest caz, comisia judeteana pentru retrocedari a decis sa acorde alte terenuri drept compensatie pentru cel vandut, dar decizia a fost atacata in instanta de catre Agentia Nationala a Domeniilor Publice. In baza legii 501/2002, pana in prezent au fost retrocedate comunitatii evreiesti inca 197 de cladiri, din care 142 in perioada inclusa in acest raport. Utilizatorii celor zece cladiri retrocedate prin Comisia Speciala pentru Retrocedari au atacat hotararile de retrocedare in instanta, iar procesele se aflau in derulare. In perioada la care se refera acest raport, comunitatea evreiasca a obtinut inca o cladire prin hotarare judecatoreasca.

In 2004, Parlamentul a adoptat o lege care prevedea retrocedarea tuturor cladirilor care au apartinut comunitatilor etnice si care au fost confiscate in perioada 6 septembrie 1940-22 decembrie 1989. Ca si in cazul proprietatilor bisericesti, cladirile folosite in “interes public" vor ramane in proprietatea utilizatorilor actuali pe o perioada de trei pana la cinci ani, in functie de scopul actual al structurii. La cererea comunitatii evreiesti, legea a prelungit perioada in care proprietatile fusesera confiscate pentru a include perioada 1940-1945, cand guvernul pro-nazist a confiscat un numar mare de proprietati evreiesti. Pana la termenul limita de 30 septembrie 2004, comunitatile etnice au depus 1.930 de cereri, dintre care 1.744 apartin comunitatii evreiesti. Pe perioada prelungirii cu inca sase luni a termenului limita pentru depunerea cererilor de retrocedare – 25 ianuarie 2006 – numarul cererilor a ajuns la 2.156, dintre care 1.852 apartineau comunitatii evreiesti. Noua dispozitie privind acordarea de compensatii in schimbul cladirilor care nu pot fi retrocedate in natura se aplica si acestei legi. In perioada la care se face referire in acest raport, 79 de cladiri au fost retrocedate in baza acestei legi.

O alta problema legata de retrocedare o constituie, adeseori, refuzul locatarului de a retroceda proprietatea sau de a plati chirie pentru ocuparea ei. In astfel de cazuri, proprietarul nominal poate fi, in continuare, raspunzator de plata impozitelor pe proprietate.

Potrivit Legii 1/2000, referitoare la retrocedarea terenurilor agricole si forestiere, initial cultele aveau dreptul numai la o suprafata de teren limitata. Cu toate acestea, noua legislatie din iulie 2005 a marit cadrul de referinta si numarul proprietatilor pe care cultele le pot revendica. Acolo unde proprietatile nu pot fi retrocedate, cultele sunt eligibile pentru compensatii prin alte asemenea proprietati sau prin actiuni la fondul Proprietatea. Biserica Greco-Catolica s-a plans ca, in numeroase regiuni unde aceasta revendicase terenuri agricole si forestiere, autoritatile locale, sub influenta Bisericii Ortodoxe, s-au opus retrocedarii sau au propus retrocedarea catre toate cultele in proportie directa cu numarul credinciosilor. Un astfel de caz a avut loc la Moisei, judetul Maramures, precum si in judetele Hunedoara si Cluj.

Un partid parlamentar care face parte din coalitia aflata la guvernare a propus, la finele anului 2005, un proiect de lege care prevedea retrocedarea proportionala a bisericilor, bunurilor si terenurilor. Biserica Greco-Catolica a semnalat, separat, ca nu a putut obtine retrocedarea a 40.000 m2 de teren in Bucuresti, din cauza opozitiei primariei Bucuresti. Arhiepiscopia Ortodoxa de Suceava si Radauti s-a plans si ea ca autoritatile s-au opus retrocedarii a 192.000 ha de teren forestier Fondului Bisericii Ortodoxe din Bucovina, o fundatie pre-comunista. Acestia au acuzat comisia judeteana de retrocedare a terenurilor, condusa de prefectul Sucevei, ca impune anumite conditii care impiedica restituirea. Pe 3 mai 2006, numerosi preoti de la Arhiepiscopia de Suceava au participat la un mars al tacerii organizat in orasul Suceva in semn de protest impotriva refuzului autoritatilor de a retroceda terenul.

Amendamentele aduse Constitutiei, adoptate in octombrie 2003, permit infiintarea de scoli confesionale subventionate de stat. Cu toate acestea, prevederea nu a fost implementata.

Nu au existat informatii referitoare la prizonieri sau detinuti religiosi.

Convertirea religioasa fortata

Nu au existat informatii privind convertirea religioasa fortata, inclusiv a unor cetateni americani minori care sa fi fost rapiti sau scosi ilegal din Statele Unite, sau privind refuzul de a permite unor astfel de cetateni sa se intoarca in Statele Unite.

Antisemitism

Actele antisemite, inclusiv vandalism impotriva lacasurilor evreiesti au existat, in continuare, in perioada la care se refera prezentul raport. Presa extremist-nationalista a continuat sa publice articole antisemite. Legionarii (sau Garda de Fier, un grup extremist, nationalist, antisemit si pro-nazist, care exista in tara in perioada interbelica) a continuat sa publice carti incendiare din perioada interbelica.

Un colaborator al uneia dintre revistele legionare, “Gazeta de Vest", cu sediul in Timisoara, a fost condamnat, in 2003, la 30 de luni de inchisoare pentru diseminarea de materiale nationalist-soviniste si simboluri fasciste, decizie la care acesta a facut recurs. In februarie 2006, dupa un proces indelungat, acesta a fost achitat.

In 2004, autoritatile au acuzat o persoana de distribuirea de materiale de propaganda nationalist-sovinista si fascista; desi aceasta a primit o pedeapsa cu inchisoarea pentru o perioada de 18 luni, procesul era in derulare la finele perioadei la care se refera prezentul raport. In timpul unei perchezitii, politia a descoperit un numar mare de brosuri si reviste neo-naziste si publicatii extremiste. Materiale similare au fost descoperite pe hard-disk-ul calculatorului acesteia.

In februarie 2005, publicatia lunara a Garzii de Fier, Obiectiv Legionar, a fost distribuita in Parlament, acolo unde Presedintele Comisiei pentru Drepturile Omului din Senat a solicitat interzicerea publicatiei. Autoritatile relevante nu au luat masuri pentru a opri aparitia publicatiei. Revista, care a aparut pentru prima oara in 2003, a publicat, in cea mai mare parte, articole legionare vechi si a fost distribuita de compania nationala de distributie a presei, care mai distribuie si o alta publicatie legionara, “Cuvantul Legionar", in cateva dintre cele mai mari orase din tara, inclusiv Bucuresti.

In 2004, invelisul de metal folosit pentru a acoperi statuia Maresalului Antonescu din curtea unei biserici ortodoxe din Bucuresti a fost inlocuit cu un insemn tricolor. Sloganul “Antonescu – erou national" a fost scris pe zidul bisericii din apropiere. Autorii nu au fost identificati. In urma reclamatiilor comunitatii evreiesti inaintate autoritatilor, statuia a fost acoperita din nou, iar graffiti-ul a fost indepartat. In septembrie 2005, persoane neidentificate au inlaturat, din nou, invelisul de metal, dar acesta a fost pus la loc in urma unor plangeri similare.

In 2004, au fost gasite insemne naziste si antisemite pe zidurile interioare ale cimitirului evreiesc din Sarmasu, judetul Cluj. Graffiti neo-naziste au fost descoperite pe usa casei unui membru al comunitatii evreiesti din Bucuresti; acesta a depus o plangere la politie. In ianuarie 2005, au fost descoperite simboluri naziste si graffiti antisemite pe zidurile unei cladiri din Suceava, locuite de un cuplu care a supravietuit Holocaustului. Simboluri similare au fost descoperite pe un garaj din Galati, in aprilie 2005. Autorii nu au fost identificati in niciunul dintre aceste cazuri.

In prima Zi Nationala de Comemorare a Holocaustului, din 2004, au existat cateva incercari ale extremistilor de a minimaliza evenimentul si de a nega existenta Holocaustului in Romania. In timpul alegerilor generale din 2004, partidul nationalist-extremist Noua Generatie a adoptat, ca slogan al campaniei sale electorale, un slogan folosit de miscarea legionara antisemita in anii 1930: "Jur in fata lui Dumnezeu ca voi face o Romanie ca soarele sfant de pe cer". In 2004, Organizatia Tinerilor Evrei din Timisoara a primit si ea amenintari si mesaje antisemite de intimidare. Autoritatile nu au reactionat in niciunul dintre aceste cazuri.

In ianuarie 2005, politia si procuratura din Buzau au demarat urmarirea penala impotriva unui tanar de 17 ani pentru crearea unui website antisemit care incita la violenta impotriva a doi adolescenti membri ai comunitatii evreiesti din acel oras; se astepta inca o decizie in acest caz.

In martie 2005, un profesor universitar din Sibiu a publicat un articol prin care nega existenta Holocaustului din Romania. In august 2005, Federatia Comunitatilor Evreiesti si alte organizatii evreiesti au depus o plangere la Procuratura Sibiu impotriva profesorului pentru ca acesta a negat existenta Holocaustului. In octombrie 2005, Procuratura a decis ca actiunile profesorului nu pot fi interpretate drept un delict, in baza decretului din 2002 prin care se interzicea negarea Holocaustului. Recursul inaintat de organizatiile evreiesti a fost respins in noiembrie 2005.

In aprilie 2005, persoane neidentificate au vandalizat sediul comunitatii evreiesti din Focsani, judetul Vrancea. In mai 2005, noua morminte dintr-un cimitir evreiesc din Ploiesti, judetul Prahova au fost profanate. Pe 17 mai 2005, o sinagoga a fost profanata la Radauti; nu s-a furat nimic, dar sulurile tora au fost distruse. Federatia Comunitatilor Evreiesti a informat autoritatile statului despre aceste incidente.

Pe 5 iulie 2005, persoane neidentificate au furat gardul din fier din jurul a 50 de morminte, precum si usile din metal de la doua cripte dintr-un cimitir evreiesc din Barlad, judetul Vaslui. In august 2005, o svastica a fost descoperita pe zidurile unei vechi sinagogi din Cluj. Autorii nu au fost identificati.

In octombrie 2005, politia a inceput ancheta intr-un caz referitor la un adult si trei tineri care au desenat insemne naziste pe zidurile unei sinagogi din Targu Mures, la sfarsitul lunii septembrie 2005. Politia a suspendat ancheta dupa sinuciderea adultului care fusese principalul suspect.

Organizatia Noua Dreapta (care are si orientare legionara) a continuat sa sponsorizeze marsuri anuale, urmate de slujbe religioase in amintirea lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Miscarii Legionare. Ultima slujba de acest gen a avut loc in noiembrie 2005.

In noiembrie 2005, un profesor universitar si negator al Holocaustului a publicat un articol antisemit in Romania Mare, revista controlata de partidul nationalist-extremist Romania Mare. Articolul sustinea ca tara a fost tinta unei invazii evreiesti. Federatia Comunitatilor Evreiesti a reactionat printr-o plangere penala si printr-o declaratie care solicita institutiilor guvernamentale relevante sa ia masuri pentru eradicarea antisemitismului si xenofobiei. In ianuarie 2006, politia a inceput o ancheta in cazul profesorului pentru propaganda nationalist-sovinista.

Pe 5 noiembrie 2005, svastici si slogane antisemite au fost descoperite pe zidurile unei scoli profesionale si ale unui bloc din apropiere, in Suceava. Politia i-a identificat pe autori, iar judecarea acestora a inceput in aceeasi luna; la finalul perioadei la care se refera acest raport, decizia era inca asteptata. Pe 18 noiembrie 2005, usile a doua sinagogi din Dorohoi, judetul Botosani, au fost stricate, aparent de catre vandali.

Pe 20 ianuarie 2006, politia a arestat un tanar in varsta de 20 de ani pentru ca a aruncat cu pietre in geamul Teatrului Evreiesc din Bucuresti. Potrivit politiei, acesta era bolnav psihic si a fost internat intr-o clinica specializata.

Pe 17 martie 2006, persoane neidentificate au furat 8 stalpi de otel din gardul cimitirului evreiesc din Sighisoara. Pe 24 martie 2006, persoane neidentificate au profanat 20 de morminte din cimitirul evreiesc din Resita, provocand pagube in valoare de aproximativ 45.000 de dolari (35.000 de euro). Federatia Comunitatilor Evreiesti a informat autoritatile in aceste cazuri, dar autorii nu au fost identificati.

In noaptea de 5 mai 2006, doi minori au desenat svastici pe zidurile bisericii luterane din Cluj. Politia i-a amendat, iar biserica luterana a depus si o plangere penala, spunand ca autorii au adus atingere unei culte. Oficialii Bisericii Luterane au ridicat, public, problema asocierii acestui act de vandalism cu faptul ca guvernul din Israel a recunoscut post mortem, in 2005, eforturile unuia dintre pastorii parohiei care ascunsese evrei in biserica in timpul ocupatiei naziste. Cazul era in derulare la finele perioadei la care face referire acest raport.

In mai 2006, svastici si graffiti antisemite au aparut pe zidurile unei case din Bucuresti. Autorii nu au fost identificati. Pe 1 iunie 2006, Uniunea Vatra Romaneasca, o organizatie neguvernamentala nationalista, Liga Maresalul Antonescu si Partidul Stangii Unite – un partid mic, nereprezentat in Parlament – au invitat populatia sa participe la o slujba religioasa pentru a marca 60 de ani de la moartea lui Antonescu. Federatia Comunitatilor Evreiesti a depus o plangere impotriva organizatorilor manifestarii, in baza legii care interzice propaganda rasista, xenofoba si pro-nazista, precum si organizatiile care disemineaza astfel de idei. Politia a inaintat o plangere la Procuratura de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Pe 17 si 18 iunie 2006, svastici proaspat pictate au fost descoperite pe cateva cladiri – majoritatea avand legaturi cu minoritatea maghiara – din centrului orasului Cluj, inclusiv biserica reformata si liceul de limba maghiara "Bathory Istvan". In timpul perioadei din acest raport, opinii si puncte de vedere antisemite au fost exprimate in timpul emisiunilor difuzate de posturile de televiziune private Antena 1, National TV, DDTV si Pro TV. Posturile de televiziune nu au raspuns plangerile inaintate de organizatiile evreiesti pe aceasta tema. Potrivit MCA Romania, autoritatile au avut tendinta sa minimalizeze semnificatia unor astfel de incidente, explicatia fiind, de obicei, aceea ca incidentele sunt actiuni ale unor copii, betivi sau persoane cu probleme mintale.

Imbunatatiri si evolutii in domeniul respectarii libertatii de religie

Guvernul a inregistrat, in continuare, progrese semnificative in ceea ce priveste recunoasterea si predarea adevaratei istorii a Holocaustului din Romania. In august 2005, Guvernul a decis sa construiasca un memorial al Holocaustului in Bucuresti si sa infiinteze Institutul Elie Wiesel pentru Studierea Holocaustului din Romania. Institutul a fost inaugurat oficial pe 10 octombrie 2005. In octombrie 2005, guvernul a lansat primul manual despre Holocaustul din Romania si a marcat cea de-a doua Zi Nationala de Comemorare a Holocaustului prin evenimente si discusuri tinute in intreaga tara de inalti oficiali. In iunie 2006, Guvernul a comemorat 65 de ani de la pogromul de la Bucuresti si 65 de ani de la pogromul de la Iasi.

Desi ritmul retrocedarilor a fost, in continuare, lent, Comisia Speciala pentru Retrocedari a restituit cultelor cateva cladiri semnificatie. In februarie 2006, Guvernul a emis noi reguli privind asistenta religioasa in penitenciare. Noile regulamente permit accesul liber la inchisori pentru toate grupurile religioase.

Sectiunea III. Abuzurile si discriminarea societii

In general, relatiile dintre diferitele grupuri religioase sunt amicale. Nu exista nici o lege impotriva prozelitismului. Totusi, Biserica Ortodoxa Romana a criticat dur, in repetate randuri, asa-numitul “prozelitismul agresiv" al protestantilor, neo-protestantilor si al altor grupuri religioase, pe care Biserica le-a descris in mod repetat ca "secte", ceea ce a condus la conflicte, in unele cazuri. Presa a relatat despre mai multe cazuri in care adeptii religiilor minoritare au fost impiedicati sa isi practice credinta, iar autoritatile judiciare locale nu i-au protejat.

De-a lungul ultimelor secole, dominatia Bisericii Ortodoxe si statutul ei de religie majoritara au avut ca rezultat reticenta Bisericii Ortodoxe, in special la nivel local si uneori cu sprijinul unor oficiali de rang inferior, de a tolera existenta altor religii. In consecinta, actiunile altor grupuri religioase de a atrage membri sunt percepute de Biserica Ortodoxa drept incercari de diminuare a numarului membrilor sai. Grupurile religioase minoritare au sustinut ca unii membrii ai clerului ortodox au provocat incidente izolate in care au instigat multimea.

Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma s-a plans de hartuire si discriminare repetate impotriva lor, inclusiv la locul de munca. Printre acestea s-au numarat si incidente in care membrii au fost amenintati cu pierderea locului de munca sau au fost hartuiti de catre colegi din cauza afilierii lor religioase. De asemenea, au existat incidente in care copiii au fost fortati de profesori, la scoala, sa-si declare credinta, fiind hartuiti. Potrivit bisericii, misionarii ei au fost, in mod repetat si constant, victimele hartuirii si ale violentei.

In septembrie 2005, patru persoane din Constanta au agresat doi misionari ai Bisericii lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma, amenintand pe unul dintre acestia cu moartea, cu ajutorul unui cutit. La interventia politiei, un atacator a fost amendat. In noiembrie 2005, doi misionari mormoni au fost atacati in Iasi, judetul Iasi, de catre o persoana care a incercat sa-i impinga pe scari, lovindu-l pe unul dintre ei cu o sticla. La interventia politiei, atacatorul a fost acuzat de agresiune. Instanta l-a amendat si i-a cerut sa prezinte scuze in mod public. Pe 7 mai 2006, doi misionari mormoni au fost atacati si raniti de un barbat in Bucuresti. Politia l-a amendat cu aproximativ 70 de dolari (2 milioane de lei vechi).

Martorii lui Iehova au continuat sa sustina ca au existat abuzuri verbale si fizice, mai ales din partea unor preoti ortodocsi, si indiferenta din partea unor reprezentanti ai politiei. In unele cazuri, au existat informatii conform carora preotii au avut sprijinul autoritatilor locale si al politiei, cum ar fi in Dofteana, judetul Bacau unde, in 2004, primarul a blocat activitatile Martorilor lui Iehova, aparent sub influenta preotului ortodox, cerandu-le sa inceteze sa practice misionarismul din usa in usa. In ianuarie si martie 2005, Martori ai lui Iehova au fost agresati fizic de unii locuitori din Dofteana, iar politia nu i-a protejat. Pe 4 februarie 2006, doi martori ai lui Iehova au fost agresati de un preot ortodox. Cand acestia au depus o plangere la politia locala, politia i-a amenintat sa nu se mai intoarca in Dofteana.

De asemenea, pe 11 august 2005, in Focsani, judetul Vrancea, Martorii lui Iehova au semnalat abuzuri verbale si fizice din partea unui preot ortodox si a altor doua persoane, toti aflati, se pare, sub influenta alcoolului. Politia i-a amendat pe toti trei. In noiembrie si decembrie 2005, au fost semnalate, de cateva ori, abuzuri fizice similare din partea unui preot impotriva unui grup de Martori ai lui Iehova din Breasta, judetul Dolj. Politia din Breasta se pare ca a ignorat plangerile inaintate de Martorii lui Iehova.

In februarie 2006, la Topile, judetul Iasi, un preot ortodox si un grup de persoane aflate sub influenta alcoolului au atacat cu bate un grup de Martori ai lui Iehova. Preotii ortodocsi au agresat fizic membri al Martorilor lui Iehova pe 25 februarie 2006 in Lupcina, judetul Suceava, pe 26 martie 2006, la Branesti, judetul Gorj si pe 2 aprilie 2006, la Cosereni, judetul Ialomita. Politia nu a luat nicio masura impotriva atacatorilor.

In orasul Mizil, judetul Prahova, biserica ortodoxa locala a continuat o campanie de discreditare impotriva unei mici congregatii de Martori ai lui Iehova. Primarul, impreuna cu preotii ortodocsi si politia, a continuat o campanie impotriva Martorilor lui Iehova initiata in 1997, in incercarea de a opri activitatea bisericii in Mizil. In 2004, in ciuda plangerilor repetate inaintate de Martorii lui Iehova, primarul a emis o hotarare prin care interzicea orice actiune de prozelitism. In aprilie 2005, CNCD a mustrat autoritatile scolare si pe primarul orasului Mizil pentru hartuire si discriminare impotriva unui profesor membru al Martorilor lui Iehova, caruia directorul scolii ii spusese ca va fi concediat. Primarul a sustinut ca profesorul facea prozelitism in scoala si ca doi inspectori scolari l-au obligat sa aleaga intre credinta si meserie. In aprilie 2005, CNCD l-a amendat pe primar cu aproximativ 220 de dolari (6 milioane de lei vechi) pentru publicarea de articole discriminatorii impotriva Martorilor lui Iehova in ziarul lunar al primariei. Primaria si doi inspectori au atacat deciziile CNCD si, pe 16 noiembrie 2005, instanta judecatoreasca din Mizil a hotarat in favoarea lor, in baza unui viciu de procedura, eliminand astfel amenda; cu toate acestea, decizia CNCD de discriminare ramane valabila.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea a semnalat incidente similare cu preoti ortodocsi din alte localitati, inclusiv Milas, judetul Bistrita Nasaud, in 2004 si 2005, precum si in alte localitati cu congregatii mai mici. In Pitesti, judetul Arges, Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma a avut probleme, timp de cativa ani, cu un preot ortodox care a rupt, in repetate randuri, etichetele cu numele misionarilor si a distrus pamfletele religioase pe care acestia le aveau asupra lor.

Biserica Baptista a semnalat ca, in perioada la care se refera acest raport, comunitatea baptista din Satu Mare si Oradea a depus o plangere oficiala referitoare la un grup de persoane care deranjau, in mod repetat, slujbele religioase baptiste din Botiz, judetul Satu Mare. Se pare ca politia locala nu a intervenit, sustinand ca nu poate lua masuri impotriva atacatorilor in absenta unui ordin judecatoresc in acest sens.

Biserica Reformata din Oradea a sustinut ca autoritatile locale au incitat un conflict inter-confesional si inter-etnic, prin alocarea unui teren de sport unei parohii ortodoxe locale in septembrie 2004, teren care, conform Bisericii Reformate, apartinea de drept unui liceu reformat. Parohia ortodoxa locala a intensificat conflictul, inchizand terenul, restrictionand accesul elevilor si lasand liceul intr-o stare de fapt confuza. Biserica Reformata a reactionat inaintand plangeri autoritatilor locale si sponsorizand cateva proteste pasnice. Cazul a ramas nesolutionat la finele perioadei la care se refera acest raport.

Religiile minoritare s-au plans, in mod credibil, de atitudinea intoleranta a unor profesori de religie ortodoxa care, in unele cazuri, au descris bisericile non-ortodoxe ca fiind “secte", reprezentand un pericol pentru cei care ar fi tentati sa li se alature. Potrivit unui incident semnalat in decembrie 2005 la Piatra Neamt, judetul Neamt, de Biserica Adventista de Ziua a Saptea, un preot ortodox a aruncat o traducere adventista a Bibliei in spatele clasei, in timpul unei ore de religie, si le-a cerut elevilor sa dea cu picioarele in ea.

In februarie 2006, preoti ortodocsi au intrerupt unele manifestari de ingrijire medicala organizate de Biserica Adventista de Ziua a Saptea la Tarzia-Brusturi, Dragomiresti si Razboieni, toate din judetul Neamt. Biserica Adventista de Ziua a Saptea s-a plans, in continuare, de faptul ca preotii ortodocsi au permis inmormantarea credinciosilor de religie non-ortodoxa in cimitire confesionale sau chiar publice (adesea considerate confesionale de preotii ortodocsi din zonele rurale) numai in portiuni izolate ale cimitirului sau daca nu se tineau slujbe religioase specifice altor religii. In perioada la care se refera acest raport, astfel de incidente au fost semnalate la Lipanesti, judetul Prahova; Jiblea, judetul Valcea; Cojasca, judetul Dambovita; Garbesti, judetul Iasi; si Ceahlau, judetul Neamt. Pentru a evita astfel de lucruri, Biserica Adventista a solicitat primariei teren pentru constructia de cimitire intr-un numar mare de localitati in care avea congregatii, dar a primit raspunsuri pozitive la numai 13 din cele 700 de solicitari. In perioada de referinta, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a primit o bucata de teren pentru a fi folosit drept cimitir in Tecuci, judetul Galati. De asemenea, preotii ortodocsi au interzis accesul greco-catolicilor in numeroase cimitire, cum ar fi la Sapanta, judetul Maramures; Salva, judetul Bistrita Nasaud; Lucaceni, judetul Satu Mare; Pesceana, judetul Valcea; Ungheni, judetul Mures; Telec-Bicaz, judetul Neamt; Damuc, judetul Neamt; Bicaz-Chei, judetul Neamt; Magina, judetul Alba; Radesti, judetul Alba; si Vintu de Jos, judetul Alba. Biserica lui Isus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma s-a plans si ea de faptul ca i s-a interzis, in mod constant, accesul la cimitire.

Potrivit comunitatii musulmane locale, autoritatile din Bucuresti nu au raspuns solicitarilor repetate ale comunitatii musulmane prin care solicita teren pentru constructia unui cimitir musulman. Aceasta a condus la unele dificultati in identificarea unui teren de inmormantare corespunzator pentru musulmanii romani. In perioada de referinta, primaria s-a oferit sa aloce un teren insuficient de mare. Comunitatea musulmana si-a innoit cererea, iar decizia era inca asteptata in acest caz. In iunie 2006, muftiul, conducatorul oficial al comunitatii musulmane, a scris o scrisoare atat presedintelui, cat si primului ministru, prin care deplangea aceasta situatie.

In ianuarie 2005, atunci cand un grup de sateni din Pesceana, impreuna cu preotul ortodox, au trecut la greco-catolicism, consiliul local a interzis, in mod ilegal, inregistrarea unei parohii greco-catolice, precum si activitatile bisericii greco-catolice in sat. Politia nu a reactionat la plangerile greco-catolicilor de violenta fizica si verbala din partea satenilor ortodocsi si a preotului acestora. Seful politiei locale a fost, ulterior, concediat. Un acord mediat de secretarul de stat pentru culte, in mai 2005, a fost ignorat de ambele parti imediat dupa semnarea acestuia. In urma unei plangeri a unui grup de ONG-uri, in august 2005, CNCD a decis ca hotararile consiliului local sunt discriminatorii si l-a mustrat. Cu toate acestea, tensiunile au continuat pe toata perioada de referinta. Situatia s-a inrautatit si mai tare atunci cand a fost interzis accesul preotului greco-catolic si al membrilor bisericii in cimitirul local. O hotarare judecatoreasca din 19 ianuarie 2006, prin care i se permitea preotului greco-catolic sa intre in cimitir, a fost atacata in instanta de Biserica Ortodoxa, iar procesul se afla in derulare. In aprilie si mai 2006, primaria din Pesceana a refuzat sa elibereze o autorizatie de constructie pentru o biserica greco-catolica, cerand parohiei greco-catolice sa respecte dispozitiile Decretului 177/1948, legea religiilor din vremea comunismului. De asemenea, Biserica Greco-Catolica s-a plans de atitudinea ostila a prefectului de Valcea fata de congregatia greco-catolica din Pesceana si de transferul ilegal, de catre consiliul local, a doua cimitire comunale catre Biserica Ortodoxa.

O asociatie greco-catolica s-a plans ministrului administratiei si internelor de atitudinea negativa a unor prefecti – cum ar fi cei din judetele Valcea, Satu Mare, Maramures si Alba – fata de Biserica Greco-Catolica.

In ianuarie 2006, hotararea unui grup de peste o suta de persoane de a trece de la ortodoxism la greco-catolicism in Stei, judetul Hunedoara, a generat, de asemenea, tensiuni. Biserica Greco-Catolica nu a putut intra in posesia prezbiteriului retrocedat in 2004 din cauza ca Biserica Ortodoxa a facut recurs la o hotarare de retrocedare emisa in favoarea greco-catolicilor. De asemenea, greco-catolicilor le-a fost interzis accesul la singura biserica din sat, care fusese greco-catolica inainte de perioada comunista. Biserica Greco-Catolica a solicitat Secretariatului sa medieze dialogul cu Biserica Ortodoxa cu privire la organizarea de slujbe alternative in biserica.

In aprilie 2006, o situatie asemanatoare a avut loc la Valea de Jos, judetul Bihor, cand 350 din aproape 400 de sateni, impreuna cu preotul lor, s-au hotarat sa treaca la religia greco-catolica, incercand sa pastreze biserica pe care o construisera.

Reprezentantii religiilor minoritare s-au plans, in mod credibil, ca numai preotii ortodocsi acorda asistenta religioasa in spitale, orfelinate si adaposturi pentru batrani. Activitatile caritabile organizate de alte biserici in orfelinate si adaposturi au fost, adeseori, interpretate negativ ca fiind acte de prozelitism. De exemplu, un preot ortodox le-a impus copiilor dintr-un orfelinat de stat, inclusiv unor tineri in varsta de peste 18 ani, sa nu participe la slujbe altfel decat ortodoxe decat daca erau pregatiti sa locuiasca in alta parte. De asemenea, acesta a impiedicat eforturile fundatiilor religioase de caritate sa viziteze orfelinatul. In numeroase cazuri, religiile minoritare s-a simtit obligate sa formeze asociatii non-religioase pentru a avea acces la institutiile publice pentru a putea organiza activitati caritabile.

In aprilie 2006, Noua Dreapta, o organizatie xenofoba de extrema dreapta, a realizat o campanie in Cluj despre "pericolul" reprezentat de "sectele care practica prozelitismul". Organizatia a distribuit mii de brosuri si s-a implicat in confruntari in incercarea de a diminua activitatea din ce in ce mai intensa a unor astfel de "secte" care urmaresc sa "distruga crestinismul ortodox".

Dat fiind ca dialogul dintre Biserica Greco-Catolica si Biserica Ortodoxa s-a intrerupt in 2004, disputele dintre credinciosii celor doua biserici cu privire la dreptul de proprietate al bisericilor au crescut in intensitate. In numeroase cazuri, comunitatile greco-catolice au decis sa construiasca noi biserici din cauza lipsei de progres in ceea ce priveste retrocedarea proprietatilor acestora fie prin dialog cu Biserica Ortodoxa, fie prin justitie; cu toate acestea, eforturile lor au fost impiedicate de Biserica Ortodoxa, uneori cu sprijinul autoritatilor locale. La Sapanta, judetul Maramures, Biserica Greco-Catolica a hotarat sa renunte la cererea de revendicare a bisericii sale si sa construiasca una noua. Cu toate acestea, in ultimii trei ani, consiliul local, sub influenta preotului ortodox, a refuzat sa elibereze o autorizatie de constructie in acest sens. Biserica Greco-Catolica a initiat un proces. Tensiuni similare au existat, in continuare, la Certeze, judetul Satu Mare, unde Bisericii Greco-Catolice i s-a interzis sa construiasca o biserica noua pe terenul sau din cauza obstructiei si a harturii din partea Bisericii Ortodoxe si a autoritatilor locale. Tensiunile au continuat sa existe si in localitati unde Biserica Ortodoxa a refuzat sa puna in aplicare hotarari judecatoresti privind retrocedarea bisericilor greco-catolicilor: doua exemple in acest sens sunt Lupsa, judetul Cluj, si Bogdan Voda, judetul Maramures.

In Bogdan Voda, judetul Maramures, preotul ortodox a refuzat, in mod constant, sa predea biserica pe care greco-catolicii au castigat-o in instanta in anul 2000. In Prunis, judetul Cluj, unde cei mai multi localnici apartin Bisericii Greco-Catolice, tensiunile au continuat din cauza unui proces indelungat.

In Ardud, judetul Satu Mare, Biserica Greco-Catolica – care detinuse singura biserica din localitate – a construit o biserica noua pentru a puna capat unui conflict indelungat. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxa a inaintat actiune in instanta si a evacuat preotul greco-catolic (care fusese ortodox) din casa parohiala in anul 2003, in prezenta a numerosi jandarmi si politisti. Biserica Ortodoxa a refuzat propunerea greco-catolicilor de a contribui la cumpararea unei noi case pentru preotul ortodox. In perioada de referinta, tensiunile s-au incheiat la Ardud, dupa ce Biserica Greco-Catolica a construit o casa noua pentru preotul ei. In majoritatea localitatilor unde exista doua biserici (din care una apartinuse Bisericii Greco-Catolice) si numai un singur preot ortodox, preotii fac, adeseori, unul din urmatoarele trei lucruri: tin slujbe alternativ intre cele doua locatii, tin inchisa biserica ortodoxa si tin slujbe in fostele biserici greco-catolice sau stabilesc o a doua parohie ortodoxa in localitate. Cu toate acestea, peste 18 foste biserici greco-catolice au ramas inchise.

Pe 17 februarie 2006, in Satu Mare, dupa 16 ani de procese si amanari, autoritatile au pus in aplicare o hotarare care prevedea retrocedarea unei catedrale Bisericii Greco-Catolice. In Dumbraveni, judetul Sibiu, Biserica Ortodoxa a refuzat, in continuare, sa puna in aplicare o hotarare judecatoreasca anterioara care prevedea utilizarea in comun a unei biserici locale, impreuna cu Biserica Greco-Catolica. Desi Biserica Ortodoxa a promis sa returneze biserica greco-catolica dupa incheierea lucrarilor de constructie a unei noi biserici ortodoxe, a refuzat sa faca acest lucru, odata lucrarile incheiate.

Sectiunea IV. Politica Guvernului Statelor Unite

Guvernul Statelor Unite a discutat subiecte legate de libertatea religioasa cu Guvernul Romaniei si a comunicat activ cu publicul, ca parte a politicii sale generale de promovare a drepturilor omului. Ambasada mentine, de asemenea, un contact strans cu un numar semnificativ de grupuri religioase din tara, inclusiv cu credinta islamica si numeroase religii minoritare. Ambasadorul si alti reprezentanti ai ambasadei s-au intalnit, in mod constant, cu lideri religiosi si oficiali guvernamentali care lucreaza in domeniu, atat in Bucuresti, cat si in alte orase.

In perioada de referinta, reprezentantii ambasadei si alti oficiali guvernamentali americani au discutat cu oficialii romani de diferite ranguri despre importanta recunoasterii oficiale complete a existentei Holocaustului in Romania, a imbunatatirii educatiei despre Holocaust in cadrul programei scolare si a implementarii recomandarilor Comisiei Wiesel. Ambasada a sprijinit vizita unor delegatii care s-au concentrat pe probleme referitoare la Holocaust, inclusiv Comisia Wiesel. Personalul Ambasadei si oficialii americani care au vizitat Romania au discutat, in mod repetat, despre Holocaustul din Romania impreuna cu membrii nationali si internationali ai Comisiei Wiesel si au sprijinit activitatea comisiei. Printre alte manifestari, Insarcinatul cu Afaceri al Ambasadei si alti oficiali guvernamentali au participat la comemorarea Zilei Nationale a Holocaustului din Romania, in octombrie 2005. In ianuarie 2006, ambasadorul si alti angajati ai ambasadei au participat la manifestarile de comemorare a pogromului de la Bucuresti. In mai 2006, ambasadorul si directorul adjunct al Biroului pe probleme de Holocasut din cadrul Departamentului de Stat au sustinut discursuri in cadrul unei mese rotunde organizate la Institutul Elie Wiesel pentru Studierea Holocaustului din Romania. In iulie 2005, ambasada a finantat deplasarea a doi profesori de liceu la un curs in Statele Unite cu privire la predarea Holocaustului. De asemenea, ambasada a sprijinit activitatile din Romania ale Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite.

In mai multe ocazii, Ambasadorul si alti oficiali ai Ambasadei Statelor Unite si-au exprimat, in cadrul unor discutii cu oficiali guvernamentali, inclusiv Presedintele, Primul Ministru si Ministrul Culturii si Cultelor, ingrijorarea fata de ritmul lent al procesului de restituire a proprietatilor bisericesti, in special a bisericilor greco-catolice. Membrii Biroului din Cluj al Ambasadei s-au intalnit cu reprezentanti ai bisericilor Reformata, Evanghelica, Greco-Catolica, ai Comunitatii Evreiesti si cu reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe din Cluj si Oradea si au discutat despre retrocedarea proprietatilor religioase. Oficiali americani au continuat sa faca lobby in cercurile guvernamentale pentru rezolvarea corecta a problemelor de retrocedare a proprietatilor, inclusiv proprietati religioase si comunale, precum si pentru un tratament fara discriminare pentru toate grupurile religioase. De asemenea, Ambasada si alti oficiali guvernamentali americani si-au exprimat, in continuare, ingrijorarea si au incuraja revizuirea unui proiect de lege sponsorizat de catre guvern referitor la culte, care includea numeroase elemente care restrang libertatea de religie. Ambasada a discutat cu privire la aceasta chestiune cu oficiali guvernamentali de diferite ranguri, inclusiv parlamentari, consilieri prezidentiali, ministrul culturii si cultelor, primul ministru si presedintele. In iulie 2005, ambasadorul a trimis ministrului culturii si cultelor o scrisoare prin care isi exprima ingrijorarea cu privire la proiectul de lege. Comisia Congresului SUA pe probleme de Securitate si Cooperare in Europa, cunoscuta sub numele de Comisia Helsinki, si-a exprimat propria ingrijorare cu privire la propunerea de lege a cultelor in scrisori adresate presedintilor comisiilor relevante din Senat, in luna octombrie 2005, si din Camera Deputatilor, in luna martie 2006. De asemenea, membri ai Comisiei Helsinki si-au exprimat direct ingrijorarea in cadrul unor discutii cu oficiali romani de rang inalt, atat la Washington cat si la Bucuresti.
Ambasada a sponsorizat conferinte pe tema libertatii de religie in octombrie 2005 si aprilie 2006.

Mai mult, membrii personalului ambasadei au fost frecvent in contact cu numeroase organizatii neguvernamentale, care monitorizeaza evolutiile in viata religioasa a tarii. Oficiali ai Statelor Unite au facut lobby sustinut in cercurile guvernamentale pentru un tratament corect in cazurile de retrocedare a proprietatilor, inclusiv proprietatile religioase si comunitare, si pentru un tratament nedescriminatoriu al tuturor grupurilor religioase.

<< back to 2006 reports   |   back to top ^